Fostul consilier prezidențial, Iulian Chifu, a analizat, pentru EVZ, mesajul transmis de românul Iulian Gherguț, prizonier al teroriștilor africani
Gruparea teroristă al-Mourabitoune a publicat, sâmbătă, o înregistare video cu ostaticul român Iulian Gherguț (39 de ani), un agent de securitate răpit la 4 aprilie în Burkina Faso. Originar din satul Traian, comuna Săbăoani (Neamț), acesta face apel la autorități să negocieze cu răpitorii pentru eliberarea sa. În înregistrarea video, care durează mai puțin de un minut și care a fost filmată pe 18 august, poate fi văzut Gherguț, înconjurat de trei bărbați înarmați. El vorbește în franceză, se prezintă, spune că este deținut de al-Mourabitoune, la Tambao.
Mesajul lui Iulian Gherguț
Bărbatul se adresează familiei sale, spune numele mamei, apoi al tatălui său și îi roagă să facă totul pentru a facilita eliberarea sa. El se adresează apoi directorului societății Pan African Mineral (o filială a Timiș Corporation- compania afaceristului român Frank Timiș), pentru care lucra în momentul răpirii, apoi guvernelor din România și Burkina Faso. Gherguț imploră să negocieze cu răpitorii pentru a obține cât mai rapid eliberarea sa. Imediat, la București, Ministerul Afacerilor Externe transmite că Celula de criză inter-instituțională care gestionează situația lui Gherguț studiază în regim de urgență autenticitatea materialului video publicat și confirmă că persoana care apare în înregistrare este cetățeanul român.
„Regizată de răpitori”
Iulian Chifu, fost consilier pe probleme de Politică Externă, a făcut o evaluare a cazului răpirii lui Gherguț. „Înregistrarea vine la aproape cinci luni de la răpire. Iulian Gherguț abia își amintește să citeze responsabilitatea guvernului României, pentru că scria pe foaia pe care era pus să o citească la cameră. După ce a pronunțat numele companiei și a directorului respectiv, a statului în care e situată compania respectivă, Burkina Faso. Ciudat. Apoi, niciodată nu contează aparența și ce vrea să transmită înregistrarea respectivă, montată și regizată de răpitori sau intermediari, ci ceea ce transmite cu adevărat: un teatru cu islamiști jihadiști, cu puști, fără amenințări, fără cereri”.
FOTO: Jurnalisti rapiti in Irak
Cât despre starea românului, Chifu face o comparație cu cazul ziariștilor români răpiți în Irak , în 2005. El spune că Gherguț e în stare bună, hrănit, nu slăbit sau chinuit: „E mai degrabă o dovadă a faptului că e în stare bună și nu o amenințare la viața lui. Gândiți-vă cum arăta, prin comparație, înregistrarea amenințătoare cu Sorin Mișcoci în cămașă portocalie, plângând, gata de decapitare, în cazul ziariștilor răpiți în Irak. Suntem, cel mai probabil, la finalul negocierilor, aproape de eliberare. E mai degrabă o ultimă înregistrare, nu prima”.
„Înregistrarea este destul de veche”
Ceea ce se poate întâmpla, mai susține Iulian Chifu, este ca firma angajatoare să aibă asigurare la o firmă specializată la nivelul acesta de risc, având în vedere locul unde lucrau. Cât despre acțiunea presei, fostul consilier prezidențial spune că - orice intervenție sau presiune a mass-media pentru mai multe informații, date din negocieri sau presiuni față de autorități nu avantajează răpiții, ci doar pe răpitori: „Aș fi rezervat în a crea astăzi presiuni. În prima lună, înțelegeam. Creștem doar presiunea, așteptarea etc. Iar românul, cel mai probabil, va reveni teafăr în țară, la cum arată acum semnele. Dacă nu o fi deja în custodia cuiva, în siguranță, pentru că înregistrarea e destul de veche”.
„Niciun stat nu negociază cu teroriștii”
La București a fost activată celula de criză la nivelul Direcției Consulare a MAE. Chifu este de părere că „a ridica mai sus nivelul, riscă să comunice interesul mai mare și să determine cereri mai mari de răscumpărare sau pretenții politice mai mari” și că România „e informată doar în virtutea faptului că cel răpit e cetățean roman”. „Nu știm alte dedesubturi, pe unde și cum se derulează această comunicare, în niciun caz România nu este decât informată, e implicată mai degrabă marginal. De asemenea, în orice condiții, niciun stat nu negociază cu teroriștii și nu plătește bani ca răscumpărare, niciodată. Dacă ar face-o, înseamnă că a două zi toți resortisanții săi ar fi expuși răpirilor de către grupări infracționale, nu neapărat de către teroriști, pentru că știu că statul plătește răscumpărări”, mai arată Chifu.