★★★ Mircea Zaciu, Teritoriu, Cluj-Napoca, Ed. Limes
Un profesor care a inspirat încredere şi respect în rândurile studenţilor săi de la Universitatea din Cluj-Napoca. Un critic şi istoric literar competent, sobru, care obişnuia să nu se pronunţe decât asupra a ceea îi era foarte bine cunoscut. Un om demn, orgolios, chinuit de sentimentul singurătăţii, care, în vizitele sale la Bucureşti, părea inaderent la frivolitatea celor de aici, dar care, în fond, îşi făcea cu aceste prilejuri provizii de cordialitate şi voioşie. Acesta a fost Mircea Zaciu (27 august 1928 - 21 martie 2000). O carte din care îl putem cunoaşte îndeaproape, pentru că nu este una de specialitate, ci are mai curând un caracter confesiv, este "Teritorii", tipărită pentru prima dată în 1976 şi retipărită recent, cu multe completări. În perioada octombrie 1967 - iulie 1968, cât a funcţionat ca lector de limba română la universităţile din Bonn şi Köln, Mircea Zaciu şi-a notat zilnic impresiile, pătruns de respect faţă de lumea germană: "Universitatea din Köln e din 1388, una din cele mai vechi din imperiul german, după cea din Heidelberg (1385). la începutul secolului al XVlea, Germania număra şapte universităţi, iar peste un veac - şaisprezece, încercând astfel să recupereze întârzierea faţă de vecinii săi francezi ori italieni". Dar Mircea Zaciu nu este doar un admirator (bine documentat) al Occidentului, ci şi un observator atent al naturii umane, nu lipsit de o anumită mizantropie: "În camera de alături s-a mutat un medic bavarez venit la o specializare. Burlac cu tabieturi, mereu vesel, mare amator de muzică şi de bere. Menajera, foarte solemnă în surditatea ei, îl priveşte ca pe un intrus." Cartea se citeşte cu interes, dar, într- o oarecare măsură, ne dezamăgeşte. Mircea Zaciu ne rămăsese în minte ca un personaj legendar, iar acum descoperim că era de multe ori prozaic-vanitos şi suferea de o mediocritate afectivă. Oricum, este vorba de scrierea unui cărturar şi avem destule de învăţat din ea.
Recomandările noastre
