A apărut recent versiunea românească a romanului "Marea casă" de Nicole Krauss, o autoare în vogă în America (fără să fie o mare scriitoare). Traducătoarea, tânără dar experimentată, Carmen Toader, a reuşit să reconstituie în limba română firescul stilului folosit de americancă.

Spre deosebire de atâţia prozatori români de azi, Nicole Krauss îşi doreşte nu să epateze, ci să comunice cu adevărat cu publicul şi o face cu simplitate şi uneori cu o tristeţe sinceră, care impresionează.

Ea povesteşte la persoana întâi fapte care par obişnuite: cum a divorţat de un oarecare R., cum s-a stabilit la New York, într-un apartament nemobilat, cum l-a vizitat pe un poet care voia să-şi lase cuiva în păstrare mobila, pentru că el urma să plece în Chile, cum a intrat astfel în posesia unui birou greu şi fastuos despre care se spune că ar fi aparţinut lui Federico Garcia Lorca. Cu timpul, acest birou devine o prezenţă stranie în casa celei care l-a adoptat. El iradiază un mister şi creează stări de spirit care uneori schimbă destinul personajelor.

Cum reuşeşte autoarea, cu o recuzită atât de ieftină, fără helicoptere şi pistoale automate, fără maşini şi în flăcări şi trenuri deraiate, să capteze atenţia cititorului rămâne secretul ei. Urmând exemplul prozatorilor ruşi, ea se interesează înainte de toate de oameni şi nu de stafii sau extratereştri. Se dovedeşte astfel încă o dată că literatura nu are nevoie, ca să trezească interesul cititorilor, de o grandoare ieftină, de o paradă a mijloacelor de epatare. Sunt şi în România prozatori foarte talentaţi, unii mai talentaţi decât Nicole Krauss, dar toţi ar avea de învăţat de la ea să scrie şi simplu şi emoţionant.
Legenda

★★★★★ Merită să faceţi orice sacrificiu ca să cumpăraţi această carte
★★★★ Ar fi păcat să n-o aveţi în bibliotecă
★★★ Puteţi să o citiţi, în lipsă de altceva
★★ Nu pierdeţi nimic dacă nu o citiţi
★ Dăruiţi-o unui duşman