Ca azi, în ziua de 6 iunie 1883, pe patul suferinței, la nici 30 de ani de viață, se stingea Ciprian Porumbescu. De aproape două secole, creațiile compozitorului și violonistului român, pianistului, pedagogului, dirijorului de cor Ciprian Porumbescu fac România mai iubită în prestigioasele săli de concerte din capitale europene. Azi, cu ocazia comemorării a 141 de ani de la stingerea sa din viață, ne îndreptăm pașii imaginar, pe urmele adânci ale autorului a peste 200 de creații muzicale, lăsate în conștiința națională a românilor, dar și în „cartea de aur” a geniilor lumii. Nemuritoarea sa creație muzicală „Pe-al nostru steag e scris Unire” a devenit Imnul Albaniei: https://www.youtube.com/watch?v=vpaHrHJqevI .

Și azi, Ciprian Porumbescu continuă să fie un simbol al românilor bucovineni, drepturile cărora le-a apărat. Invocăm momente de importanță istorică din viața fulgerătoare a geniului, conform surselor bibliografice, publicate de subsemnata, în „Calendar 2023” al Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova. 

141 de ani de la stingerea din viață a celebrului compozitor

 Ciprian Porumbescu s-a născut la 14 octombrie 1853, în comuna Șipotele Sucevei. A plecat în veșnicie pe 6 iunie (cf. altor surse, 25 mai) 1883, în comuna Stupca (actualmente, Ciprian Porumbescu, din județul Suceava), Imperiul Austro-Ungar, în acea perioadă. Născut Ciprian Golembiowski, celebrul compozitor avea origini poloneze: era fiul Emiliei Clodnițki și al scriitorului și preotului bucovinean Iraclie Golembiowski (golemb, galamb din poloneză  se traduce porumbel), care-și schimbase numele de familie în Porumbescu din tinerețe însă, oficial, în 1881.

La început, artistul folosea numele de Golembiowski, după care, o perioadă, Golembiowski-Porumbescu și, ulterior – doar Porumbescu. Geniul bucovinean, ale cărui creații muzicale sunt de sorginte bizantină, a fost un artist atașat de casa părintească și idealurile naționale românești.

Educație cu „rădăcini” în folclor, cercuri elitare  autohtone, poloneze și austriece

Ciprian Porumbescu s-a bucurat de o educație în spiritul valorilor neamului nostru, tatăl său fiind unionist convins. Iraclie era fiu al vornicului Atanasie Golembiowski, care făcuse carte la Mănăstirea Sucevița. Părintele compozitorului își exprima public dezacordul față de politica antiromânească sub ocupația habsburgică (din 1775), făcând parte din cercurile elitare boierești din Bucovina (l-a avut profesor de română pe Aron Pumnul), având ocazia să-i cunoască și pe V. Alecsandri, C. Negri, M. Kogălniceanu, prin intermediul cunoscutei familii de intelectuali bucovineni Hurmuzachi.

Numele scriitorului Iraclie Porumbescu a fost inclus în „Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900”, editat de Academia Română, în 1979. I-a oferit fiului său o educație ortodoxă creștină și o cultură aleasă.

Primele lecții de teorie-solfegii, de la un discipol de-al lui Chopin

 Ciprian Porumbescu a început, din anul 1859, studiul muzicii (teorie-solfegii) și a vioarei, în instituții și în particular. A început din anul 1859 studiul muzicii (teorie-solfegii) și a vioarei, în instituții și în particular. În 1860, la vârsta de șapte ani, l-a cunoscut pe muzicologul Carol Miculi, profesor la Conservatorul din Lemberg și discipol al lui Chopin, care și-a petrecut câteva veri la Șipotele Sucevei, pentru a culege cântece populare, găzduit de familia viitorului compozitor. De la el a luat primele lecții de teorie-solfegii (1859-1864).

Tatăl său i-a inoculat dragostea pentru folclor, îndemnat de Vasile Alecsandri să-l culeagă, în condițiile unei Bucovine cu bogate tradiții în această privință. La maturitate, fiul a cules, notat și publicat folclor, inspirat în creațiile sale.

 „Am cântat Daciei întregi!”

Una dintre primele sale lansări publice s-a produs în anul 1871 (contestată de unii cercetători), la prima serbare istorică a studenților de la Putna, cu ocazia aniversării a 400 de ani de la zidirea mănăstirii și dedicată voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt, în prezența lui Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A. D. Xenopol și altor mari personalități, care au marcat veacul al XIX-lea. Acolo, se presupune că a interpretat, în premieră, celebra sa „Baladă” și, conform surselor, ar fi exclamat în fața părintelui său: „Tată, am cântat Daciei întregi!”

În 1875, imediat după deschiderea Universității din Cernăuți, împreună cu alți tineri, viitoarea elită a țării (între care Zaharie Voronca, student la teologie, Ilarie Onciul, student la drept şi Vasile Morariu) a înființat Societatea studențească (culturală) „Arboroasa”. În baza ei a format un cor, cu denumire omonimă, pe care l-a condus, în perioada 1875-1878. Ca mijloc de rezistenţă culturală, dar și politică, a românilor bucovineni, în timpul stăpânirii habsburgice.

 Detenția în condiții inumane ale habsburgilor i-a grăbit moartea

În octombrie 1877, a participat, la Iași, la manifestări patriotice, organizate de „Arboroasa”, în memoria domnitorului Grigore Ghica, care au provocat autoritățile austro-ungare să aresteze tinerii implicați, între care a fost și Ciprian Porumbescu,   acuzaţi de „înaltă trădare”, după înscenarea unui proces. Însuși Mihai Eminescu (noiembrie 1877, „TIMPUL”) a publicat articole de solidarizare cu tinerii întemnițați.

Perioada detenției de trei luni a fost una deosebit de prolifică în plan creativ pentru Ciprian Porumbescu (i-a fost permis să-și ia vioara și o gramatică franceză): a compus acolo o serie de creații geniale, între care „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Gaudeamus Igitur”, „Odă ostaşilor români” ş.a. Închisoarea avea să-i fie fatală, deoarece s-a îmbolnăvit din cauza condițiilor de detenție inumane – de tuberculoză, ce i-a grăbit, ulterior, decesul, conform surselor bibliografice.

Muzeul Memorial „Ciprian Porumbescu” din Stupca, ca o mașină a timpului

În casa cu prispă din lemn și șindrilă din același sat, construită din lemn, la finele secolului al XIX-lea, în care familia a locuit în perioada când părintele Iraclie a fost paroh acolo (1865-1884), a fost amenajat Muzeul Memorial „Ciprian Porumbescu” (din 9 iunie 1963). În acea locuință, la 18 noiembrie 1877, a fost arestat și escortat la Cernăuți de jandarmi. Pe una dintre bârnele de lemn se mai poate observa și în prezent semnătura muzicianului, făcută cu un briceag, în copilărie. S-au păstrat unele piese de mobilier vechi, fotografii și chiar pianul Mărioarei Rațiu-Porumbescu, sora lui Ciprian Porumbescu.

Video „Balada”, interpretată de Alexandru Tomescu: