O dată, când am ajuns la tata în birou, acolo erau cei doi prieteni ai lui, care veneau săptămânal la noi acasă, uneori şi mai des, regizorul Liviu Ciulei şi actorul Lazăr Vrabie. Aduseseră cu ei un al treilea om de cultură și artă, pe Ion Popescu-Gopo. Nu ştiu ce au vorbit, nu l-am întrebat pe tata.
Dar, când am intrat, tata era în picioare, roşu la faţă şi transpirat şi vorbea la telefon: „Da, tovarăşe secretar general, sigur că ştiu! Sigur, aveţi perfectă dreptate! Vă mulţumim din suflet că ne ajutaţi. Ştiţi cum este în cultură și artă, sunt mulţi invidioşi, mulţi geloşi, dar băiatul ăsta, Florin Piersic, este un înger! Vă rugăm să daţi dispoziţie să-l lase în pace! Mulțumim, mulțumim mult de tot, nu o să vă dezamăgim!” Probabil că Florin nu ştie nici în ziua de astăzi de boroboaţa în care intrase şi din care l-au scos cei care îl admirau şi aveau încredere în el.
A doua încurcătură a fost ceva mai recentă. Lucram amândoi pe parte de comunicare, imagine și reclamă a unei firme evreieşti. Care, într-o zi, a dispărut, fără urmă, lăsându-ne cu buza umflată şi cu mai multe zeci de mii de dolari pagubă, cu oameni neplătiți și cu obligații personale. Eu i-am reclamat pe evrei lui Isaac Yaffe, prietenul meu din Haifa. Ştiam eu de ce. Avea Yaffe ceva militar, se simțea institutul, altfel un om de cultură și artă, mai rar ca el! Isaac a dat nişte telefoane, s-a certat cu unul şi cu altul pe limba lui şi apoi a oftat: „Măi Radule, măi, cine te-a pus să faci afaceri cu evreii? Iar despre Florin să ştii că-mi pare tare rău, este un înger!”
Florin Piersic este un înger! Un înger de 85 de ani, dar tot înger rămâne! A vrut, tot timpul, să ne aducă ceva frumos în viața noastră!
În noaptea asta o să-i trimit un SMS cu „La Mulţi Ani!” dar nu înainte de a mă uita la unul, sau două, dintre filmele lui. Oricum, le am pe toate! Neapărat la „Eliberarea”, osvobojdenie, parcă seria a 4-a, un film sovietic de excepţie, din punctul meu de vedere şi al Academiei americane de filme, cel mai bun documentar-artistic despre cel de al Doilea Război mondial. Producția a început din anul 1968 și a durat peste patru ani. Sigur, varianta sovietică a WW2.
Florin Piersic are un rol dificil, cel al colonelului SS Otto Skorzeny. Susţin că a fost cea mai bună „impersonalizare” a sa, cel mai bun rol din domeniul film, un splendid recital de compoziție. Îngerul devenise un vultur, cu o privire de oţel şi cu maniere impecabile de ofiţer austriac de elită. Florin a fost atât de Otto, încât parcă simţeam mirosul de unt, colonelul Skorzeny fiind un mare amator, din cauza unei copilării sărace, în care nu prea a mâncat unt.
Recomandările noastre
