Întâlnire instituțională cu o doamnă consultant-ofițer-consilier, căci nu m-am lămurit încă despre ce nouă meserie își face loc în viața noastră.

Scopul nu a fost vreo discuție despre dosarele DNA, despre dilema revocării lui Kovesi de către președinte, nici despre episodul Simona Halep, nici măcar despre taxe și impozite sau pensii. Mă refer la subiecte incitante, cu dezvăluiri, cu tot felul de informații, cu critici dure sau cu înjurături (astea, ultimele, sunt cele mai de succes!), subiecte devorate de public în defavoarea articolelor care tratează problemele sociale sau cele informative despre legislație. Scopul întâlnirii a fost o semi-informare despre ce se conturează a mai fi presa și meseria de jurnalist în România acestei perioade și a următorilor ani.

Sintagma „Români, vi se pregătește ceva!”, împrumutată ca titlu de carte de către ziaristul Cornel Nistorescu, este exact concluzia cu care am rămas după dialogul cu doamna consultant-ofițer-consilier. Nu ne-am lămurit întru totul ce ni se pregătește, fiindcă doar ambalajul surprizei este gata. Se lucrează încă la „detaliile” coercitive aprobate de politicieni, la cele care îl privesc pe fiecare dintre destinatarii surprizei. Adică pe noi toți.

Care e „surpriza”, vă veți întreba.

Ei bine, cu subiectul în sine probabil că v-ați obișnuit din 25 mai încoace. Sunteți asaltați zilnic de întrebări, formulare, e-mailuri de la tot felul de instituții și firme, de la clinicile medicale private unde sunteți abonați, căsuțe care vă apar brusc pe computer și vă anunță că nu veți putea citi mai departe dacă nu acceptați prelucrarea legală a datelor personale.

Ce știți, însă, despre ce influență are asupra fiecăruia dintre voi adoptarea „Regulamentului UE referitor la protecția persoanelor fizice (GDPR) în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date”?

Ce știți despre ce trebuie să facă (și să vă impună) instituția în care lucrați? Probabil că puține lucruri. Ca și noi, jurnaliștii, care încercăm să ne punem la punct cu legislația GDPR fiindcă operăm cu unele date personale ale oamenilor despre care scriem. Termenul corect - ne-a spus doamna consultantofițer-consilier - am aflat că ar fi că „prelucrăm” aceste date.

Adică: nume și prenume, adrese locative, număr de telefon personal, elemente de identificare a persoanei ca să se evite confuzii cu alți cetățeni care poartă același nume, altfel de date care apar în documente ale unor instituții. Despre toate acestea trebuie să aibă grijă să rămână un secret nu doar jurnaliștii, ci toată lumea.

Excepție de la anonimizare, ni s-a spus, fac persoanele publice despre care societatea are dreptul să afle lucruri care le fac sau nu cinste. Despre cetățeanul Severus Florian, de exemplu, nu vom putea scrie că a făcut afaceri necurate sau a delapidat sau că e un fost securist dezvăluindu-i identitatea, pentru că nu e persoană publică. Unul dintre motivele Regulamentului sună așa:

„Apărarea dreptului la viață intimă, familială și privată în privința prelucrării datelor cu caracter personal. Regulamentul impune un set unic de reguli direct aplicabile în toate statele membre ale Uniunii Europene și înlocuiește Directiva 95/46/CE și, implicit, prevederile Legii nr. 677/2001”. Ca urmare, redacțiile ziarelor și revistelor au început să primească solicitări de la anumiți cetățeni care au avut probleme cu legea să fie șterse din edițiile electornice articolele în care li se descriau faptele constate de Poliție sau Parchete, ba chiar anchetele jurnalistice realizate de reporterii de investigații.

Care sunt datele cu caracter personal pe care nu avem voie să le facem publice?

@Nume și prenume @Adresa e-mail @Număr telefon @Numărul unui cont bancar @Data nașterii @Număr de identificare personal (CNP).

Este considerată dată cu caracter personal orice informație referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă. O persoană identificabilă este acea persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulți factori specifici identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale.

Vă amintiți de dosarul Cioacă-Elodia, în care fostul polițist a intrat în calculatorul soției și i-a citit și copiat mailurile și o parte din actele găsite acolo? Cristian Cioacă a fost condamnat de instanță pentru fapta sa, fiind acuzat de violarea corespondenței. Dacă s-ar fi judecat acum dosarul, în lumina noilor reglementări europene, Cioacă s-ar fi putut trezi că e dat în judecată de unele persoane care au purtat corespondență cu Elodia și ale căror nume au fost făcute publice fără a se dovedi că au avut legătură directă cu dispariția avocatei.

Regulile GDPR impun ca fiecare dintre noi să ne securizăm computerul la care lucrăm la firmă fiindcă el conține și datele cu caracter personal al unor alte persoane cu care suntem în contact. Amenzile pentru firme sunt enorme, iar angajatul care a „prelucrat” neglijent astfel de date va fi aspru sancționat.

Nici pentru presă, lucrurile încă nu sunt clare în totalitate fiindcă e nevoie de analizarea Regulamentului de către specialiști în drept și comunicare. Altminteri, pare că jurnaliștilor li s-a pus un nou căluș în gură, iar interesul de a-și informa corect publicul este îngrădit. Vom scrie ca F.S. a spulberat 3 oameni cu mașina sau a creat un grup organizat de prostituție, că un polițist a abuzat 18 copii…și câte și mai câte povești adevărate cu „eroi” necunoscuți.