Scumpirea gazelor de la 1 iulie va produce efecte în lanţ în economie şi va majora facturile populaţiei.

Presiunea pe care au pus-o furnizorii de gaze naturale pe Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie (ANRE) va da roade. E.ON Gaz şi Distrigaz Sud au cerut majorări ale preţurilor de 24% şi, respectiv, 22% pentru gazele furnizate populaţiei, iar reprezentanţii autorităţii par să fie convinşi de investitorii străini.

„Săptămâna aceasta vom comunica cifra finală a majorărilor, dar acestea vor fi sub 20% faţă de cât este în prezent (aproximativ 985 de lei/1.000 de metri cubi - n.r.). Trebuie să admitem că nu există nicio companie din lume care să cumpere mai scump şi să vândă mai ieftin“, ne-a spus Gabriel Sârbu, director de taxe şi tarife din ANRE.   În faţa scumpirilor, consumatorii nu par să aibă niciun mijloc de apărare. Gheorghe Ciubotaru, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, spune că oamenii reclamă preţurile în creştere, dar ANPC nu are nicio putere. „Noi putem verifica doar respectarea clauzelor contractuale“, spune acesta. Efectul de domino

În timp ce oficialii BNR cred că o scumpire a gazelor cu mai puţin de 10% nu pune probleme inflaţiei, iar o scumpire cu aproape 20% ar duce la mărirea preţurilor, profesorul de economie Daniel Dăianu este de părere că vom rata oricum ţinta. „Inflaţia va fi afectată oricum şi nu mai există şanse ca aceasta să fie sub 7%“, crede Daniel Dăianu. Estimările lui Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri, sunt diferite: „Majorarea preţului gazelor cu peste 12% are efect inflaţionist“, amintind că primii afectaţi vor fi producătorii de îngrăşăminte.

„Agricultorii vor prefera să importe din Ucraina îngrăşămintele“, spune Pogonaru. El crede că scumpirea gazelor va scumpi alimentele abia în 2009, în timp ce piaţa aşteaptă efecte în zona producţ iei industriale, a industriei siderurgice şi de prelucrare a sticlei. „Dacă merg în pierdere, închid toate cele cinci fabrici din industria chimică“, ne-a spus omul de afaceri Ioan Niculae, care a fost la un pas de a trimite în şomaj 6.000 de muncitori la precedenta scumpire.

El spune că producătorii interni Romgaz şi Petrom au beneficiat de o scumpire a gazului cu 5% la începutul anului, dar banii câştigaţi nu au mai intrat în Fondul Social de Gaze. „Scumpirea asta a adus 85 de milioane de euro în buzunarele Petrom şi 75 de milioane în ale Romgaz. Totuşi, noi plătim pe gazul din producţia internă cu 250 de dolari pe 1.000 de metri cubi, în condiţiile în care costul de extracţie, cu tot cu redevenţele de 8% plătite statului, este de 47 de dolari“, spune Niculae.

CE CRED ANALIŞTII

Scumpirea nu este justificată

Szabolcs Nemeş, manager de proiect în cadrul companiei de consultanţă Roland Berger, ne-a spus că atâta timp cât la preţul gazelor de import vorbim de o scumpire de sub 50%, o creştere a preţului pentru consumatori cu maximum 20% nu pare justificată.

„În preţul final, 60% este dat de componenta preţului de furnizare, iar restul reprezintă tarifele de transport, de distribuţie sau înmagazinare. Din preţul de furnizare, aproximativ jumătate este gaz din import şi, practic, ar fi necesară o creştere a preţului acestuia cu cel puţin 50% pentru justificarea unei cereri de majorare cu 20% a preţului final“, spune Nemeş.

Nivelul actual al preţului gazelor de import este însă de 420 de dolari/1.000 de metri cubi, cu doar 50 de dolari mai mare decât nivelul de la 1 februarie, de la ultima majorare de preţ (o creştere de doar 13% - n.r.). Nemeş crede că majorarea de la 1 iulie va fi resimţită mai puţin de consumatorii casnici, pentru că vine într-o perioadă în care gazul e folosit mai puţin. Daniel Dăianu crede că pe o piaţă lipsită de concurenţă, cum este cea a gazelor de la noi, şi care se aseamă nă cu un cartel, preţurile nu trebuie lăsate libere, ci administrate.   „Pe furnizori, dacă îi lăsăm liberi pe piaţa oligopolistă, îI vom ajuta să câştige enorm, pentru că ei nu măresc preţurile ca să îşi acopere costurile suplimentare, ci măresc cât li se permite“, spune Dăianu. El aminteşte că nu există soluţii pe termen scurt pentru a răspunde acestor scumpiri.