În urmă cu 130 de ani, pe 22 mai 1888, arhitectul american Leroy S. Buffington a patentat metoda de construire a clădirilor înalte ("zgârie-nori"), folosind ca bază un schelet metalic.
În 1887, Leroy S. Buffington a depus cererea de acordare a brevetului pentru construirea unui zgârie-nor de 28 de etaje, folosind ca bază un schelet metalic. A primit brevetul la 22 mai 1888. Deşi la doar un an diferenţă se ridica o nouă construcţie, de 13 etaje, care folosea aceeaşi tehnică, în Chicago, Buffington nu a primit nicio recompensă materială pentru brevet.
Leroy S. Buffington a fost un arhitect proeminent în Minneapolis, în perioada 1880-1920. Împreună cu proiectantul Harvey Ellis, a realizat mai multe clădiri în Minneapolis, unele dintre acestea fiind, şi în prezent, funcţionale. Potrivit lui Buffington, clădirile trebuiau proiectate doar de arhitecţi, şi nu de ingineri. S-a remarcat prin construcţiile foarte înalte pe care le-a realizat.
Buffington era bun prieten al familiei Pillsbury, pentru care a construit, tot împreună cu Ellis, moara "Pillsbury 'A'", locuinţa lui Charles A. Pillsbury şi "Pillsbury Hall", din cadrul Universităţii din Minnesota. Buffington a realizat mai multe clădiri din cadrul Universităţii din Minnesota: Eddy Hall, în 1895, Pillsbury Hall în 1887, Nicholson Hall, în 1890 şi Burton Hall, în 1894. De asemenea, a proiectat şi alte clădiri din oraş, printre care se numără primul sediu al Bibliotecii Publice din Minneapolis.