Acordul istoric dintre Israel și două dintre monarhiile arabe (Emiratele Arabe Unite și Bahrain,) a pus forțele mondialiste și progresiste într-o situație delicată. Cum nu pot minimaliza succesul lui Trump, se străduiesc din răsputeri să-l atribuie altcuiva. Iată ce scrie Le Point, care i-a solicitat un interviu Eeeistul israelian Ehud Yaari!
Premierul israelian Benjamin Netanyahu și delegațiile din două monarhii arabe din Golf, Emiratele Arabe Unite și Bahrain, s-au întâlnit marți la Casa Albă din Washington pentru a pecetlui normalizarea relațiilor lor, la invitația președintelui american Donald Trump.
Eseistul israelian Ehud Yaari, comentator la televiziunea publică israeliană pentru afaceri arabe și expert la grupul de reflecție al Institutului Washington pentru Politica Orientului Apropiat, analizează aceste acorduri de pace, primele semnate de Israel cu țările arabe de la cele pe care le-a încheiat cu Egiptul în 1979 și cu Iordania, în 1994.
Reporter: Președintele Donald Trump revendică paternitatea acordurilor de pace dintre Israel și Emiratele Arabe Unite și Bahrain. I-au fost subestimate calitățile de artizan al păcii?
Ne puteți urmări și pe Google NewsEhud Yaari: Fără americani, aceste acorduri nu ar fi văzut lumina zilei. Pentru că principalul interes al Emiratelor Arabe Unite este progresul relațiilor sale cu Statele Unite și obținerea unui fel de poliță de asigurare, în cazul în care Joe Biden va câștiga alegerile prezidențiale din noiembrie. Liderul Emiratelor Arabe Unite, Mohammed bin Zayed al-Nahyan, căruia i se spune MBZ, obține puncte la Washington prin normalizarea curajoasă, prima de acest gen, a relațiilor sale cu Israelul și crede că poate conta întotdeauna pe sprijinul american chiar dacă Joe Biden va decide să continue dezangajarea americană din Orientul Mijlociu. Ocazia pentru el a apărut atunci când Benjamin Netanyahu a început să vorbească despre anexarea unor părți din Cisiordania. Foarte inteligent, MBZ a făcut o ofertă, normalizarea relațiilor bilaterale împotriva renunțării la anexare. Americanii au facilitat această evoluţie.
Reporter: Cine merită Premiul Nobel pentru Pace pentru acest acord?
Ehud Yaari: Nobelul nu este întotdeauna un reper, îmi amintesc că i-a fost acordat chiar şi lui Yasser Arafat ... Dar cel care îl merită cu siguranță, după umila mea părere, este MBZ. El s-a dovedit a fi cel mai vizionar dintre liderii arabi contemporani. Îl putem compara cu egipteanul Anwar Sadat, care a oferit pacea Israelului la sfârșitul anilor 1970. Cât despre faptul că Donald Trump și Benjamin Netanyahu ar trebui să fie asociați cu acesta, sunt mai puțin sigur ...
Reporter: Ostilitatea comună a semnatarilor față de Iran este principalul motiv al acordului de pace?
Ehud Yaari: Acesta este motivul secundar. Principalul motiv este că majoritatea statelor arabe nu mai susțin modul în care conducerea palestiniană conduce procesul de negociere cu Israelul. Ele nu mai vor să rămână ostatice ale tacticilor obtuze ale lui Mahmoud Abbas (președintele Autorității Palestiniene). Pe de altă parte, reducerea angajamentului american în Orientul Mijlociu împinge statele din regiune să caute prieteni și parteneri. Emiratele Arabe Unite sunt în contact strâns cu Israelul de multă vreme, ele cunoscând avantajele unor relații mai deschise. Au crezut, de exemplu, că manevrele comune cu Forțele Aeriene Israeliene ar putea impresiona Iranul. În plus, un element-cheie este libertatea de navigație în Marea Roșie, unde Emiratele sunt foarte prezente şi unde sunt interesate de o cooperare cu Israelul.
Reporter: Pe lângă cooperarea economică, acordul va avea ca rezultat şi o intensificare a relațiilor militare și de securitate?
Ehud Yaari: Acest lucru nu este stipulat în documentul semnat la Washington, dar este evident că este pe masă. Piloții israelieni, americani, greci și alți piloți se antrenează deja cu piloții EAU deasupra Mediteranei. Cooperarea militară se va intensifica cu siguranță, inclusiv în domeniul serviciilor de informații și al cibernetologiilor.
Reporter: Arabia Saudită va merge pe urmele Emiratelor Arabe Unite și al Bahrainului și va semna pacea cu Israelul?
Ehud Yaari: Da, dar nu imediat. Arabia Saudită are ritmul său. Prințul moștenitor Mohammed bin Salman (MBS) trebuie să evolueze mai lent decât MBZ, deoarece are propriile constrângeri interne. Dar faptul că liderii Riadului le-au permis recent avioanelor israeliene să traverseze spațiul aerian saudit, că au undă verde Regatului Bahrain pentru a-și normaliza relațiile cu Israel și că presa lor a devenit foarte critică la dresa conducerii palestiniene; toate acestea deschid calea către o normalizare viitoare. Faptul că liderul Ligii Mondiale Islamice a mers la Auschwitz la începutul acestui an pentru a vorbi despre reconciliere și dialog interconfesional este, de asemenea, un semn care înşeală niciodată. Sau când imamul marii moschei din Mecca a ținut o predică în care a subliniat cât de mult i-a iubit Profetul pe evrei. În urmă cu câţiva ani, același imam îi compara pe evrei cu maimuțe și porci.
Reporter: Care va fi impactul acordului asupra relațiilor israeliano-palestiniene?
Ehud Yaari: În primul rând, guvernul israelian, oricare ar fi el, va trebui să fie acum mai prudent în relațiile sale cu palestinienii, deoarece va trebui să țină seama de salvgardarea și dezvoltarea relațiilor sale cu statele arabe - și mișcarea nu se va opri la cei care au semnat deja pacea. În al doilea rând, conducerea palestiniană va fi nevoită să revizuiască în mod fundamental strategia pe care o urmărește de la acordurile de la Oslo, deoarece este evident că aceasta a eșuat și nu duce nicăieri.
Reporter: Statul palestinian mai este un obiectiv realist?
Ehud Yaari: Cred că da și mă rog să se întâmple. Dar am fost convins întotdeauna că sunt necesare etape interimare înainte de a ajunge la o soluție finală pentru a pune capăt conflictului.
Reporter: Europa este absentă din noile acorduri de pace, ea nu mai joacă niciun rol în Orientul Mijlociu?
Ehud Yaari: Depinde de ea să-și asume responsabilitățile. Acestea fiind spuse, Tony Blair, fostul prim-ministru britanic, a jucat un rol major în această evoluţie. Când a fost reprezentant la Ierusalim al Cvartetului internațional pentru Orientul Mijlociu, în urmă cu câțiva ani, a încurajat și promovat dialogul la cel mai înalt nivel între liderii israelieni și omologii lor din Golf. Dacă Uniunea Europeană susține și însoțește apropierea israeliano-arabă în curs, acest lucru ar putea accelera pozitiv evoluția conducerii palestiniene - actuala sau următoarea - pentru a adopta o nouă strategie politică.
Reporter: Turcia a condamnat apropierea statelor din Golf de Israel. Vedeți regimul lui Erdogan ca pe o amenințare?
Ehud Yaari: Slăbirea lumii arabe a dus în ultimii ani la o interferență regională crescândă a Iranului și a Turciei. Aceasta din urmă a devenit mult mai activă, stabilind poziții permanente în Kurdistanul irakian, Siria, Qatar. Ea sponsorizează liderii teroriști Hamas din Istanbul și le oferă pașapoarte turcești și caută să domine estul Mediteranei și să acapareze rezervelor de gaze submarine. Va stabili chiar poziții în Cornul Africii și pe malul Mării Roșii.Totuşi, Turcia nu vorbește despre distrugerea Israelului, spre deosebire de Iran, deci pentru noi nu este același lucru. Dar pentru arabi, de exemplu Egiptul, Turcia este mult mai amenințătoare decât Iranul.
Interviu realizat de Luc de Barochez
https://www.lepoint.fr/monde/ehud-yaari-mbz-merite-le-nobel-de-la-paix-15-09-2020-2392102_24.php
Traducerea Rador
Recomandările noastre
