Opoziţia libiană este o masă eterogenă şi fără experienţă democratică, unită de un singur scop: înlăturarea regimului de la Tripoli.
După două săptămâni de revolte, opoziţia libiană controlează jumătate de ţară şi duce lupte pentru eliberarea capitalei de sub dictatura lui Muammar Gaddafi. În tot acest timp nu a reieşit în mod clar cine este de fapt opoziţia, cine o conduce, ce ideologie are şi ce va face dacă îl va răsturna de la putere pe cel care a condus Libia timp de 42 de ani.
Benghazi, al doilea oraş ca mărime din ţară, este centrul revoltei. De acolo se aud vocile opoziţiei, acolo se organizează mişcarea antiguvernamentală, acolo ajung ajutoarele trimise de Occident. Jurnaliştii străini care au ajuns în oraş în urmă cu câteva zile au descris situaţia drept haotică.
O masă eterogenă
Opoziţia e o masă eterogenă, care creşte constant: voluntarii vin zilnic pentru a se alătura revoltei şi sunt gata să meargă până la Tripoli. Protestele au început pe 15 februarie, în ziua care comemora sângerosul eveniment din 1996, când forţele de securitate au ucis 1.200 de deţinuţi politici din închisoarea Abu Salim, drept răzbunare pentru precedentele revolte anti-Gaddafi din Benghazi.
Protestatarilor, în mare parte tineri, li s-a alăturat o parte a armatei. Au urmat, pe măsută ce represiunea s-a intensificat, diplomaţi şi oficiali din guvern, precum ministrul justiţiei Mustafa Abdel Jalil. Sâmbătă, Jalil şi-a anunţat intenţia de a institui un guvern de tranziţie. Ulterior, liderii mişcării de protest au creat un "Consiliu naţional independent" de tranziţie, care administrează "oraşele libere". Deşi se părea că fostul ministru al justiţiei va fi marginalizat în cadrul acestui organism, ieri s-a anunţat că Jalil va fi preşedintele lui. Duminică a fost creat şi un consiliu militar, nucleu al unei viitoare armate de eliberare. Deocamdată nu există însă un comandament unit, iar oraşele din vestul Libiei luptă împotriva regimului fără sprijinul celor din Benghazi. Unii ofiţeri din armata rebelă au anunţat deja intenţia de a lansa un atac pentru eliberarea capitalei de sub Gaddafi, alţii au precizat ulterior că nu s-a stabilit niciodată un asemenea plan.
Strategia dictatorului
Fostul ministru al justiţiei, care are o experienţă administrativă, este o excepţie în mulţimea opozanţilor. "Problema este că nimeni nu are experienţă politică. Nu am avut alte instituţii în afara regimului", explică pentru "Time" un purtător de cuvânt al protestatarilor, Iman Bugahaighis. Dezorientarea aceasta este efectul politicii dusă de Gaddafi.
Stilul de conducere al liderului libian - eliminarea instituţiilor şi atomizarea societăţii - a avut un scop precis: supravieţuirea regimului. Gaddafi a condus ţara cu o mână de fier prin intermediul Comitetelor Revoluţionare, formate din oameni fideli, pentru a împiedica orice opoziţie. El a slăbit în mod deliberat armata - şi s-a bazat pe brigăzi speciale conduse de fiii săi sau pe mercenari - pentru a elimina posibilitatea unei lovituri militare.
În plus, pentru a împiedica coagularea opoziţiei, a încercat să alimenteze animozităţile dintre triburile libiene, ale căror structuri sunt în continuare importante în Libia de azi. Acesta e şi motivul pentru care fiul lui Gaddafi, Saif al-Islam, avertiza recent asupra posibilităţii izbucnirii unui război tribal, în cazul înlăturării actualului regim. Sub un singur steag În momentul în care protestatarii au preluat controlul în Benghazi, unii comentatori şi-au manifestat temerile legate de o posibilă dezbinare a ţării, care nu părea deloc imposibilă, ţinând cont de faptul că Libia e formată din trei provincii, care până în 1930 erau independente. Nu a fost cazul. Există un scop ce uneşte toate aceste elemente diverse ale opoziţiei: dorinţa de a înlătura regimul Gaddafi. Mai multe grupări s-au alăturat, cel puţin la nivel declarativ, acestui ţel, sub steagul verde-negru-roşu al Libiei regelui Idris, primul şi ultimul monarh al ţării, care a fost înlăturat de lovitura de stat a lui Gaddafi din 1969.
Printre aceste grupări se află Uniunea Constituţională Libiană, spre exemplu, care îi reuneşte pe cei fideli monarhiei sau Conferinţa Naţională a Opoziţiei Libiene, care îi adună pe oamenii care s-au opus de la bun început venirii la putere a lui Gaddafi - mulţi dintre ei aflaţi acum în exil. Alături de protestatari se află şi liderii triburilor care au avut de suferit sub regimul Gaddafi, în mod special tribul Warfalah. Agenda acestor grupuri este seculară, apreciază BBC. Alternativa islamistă există în prezent în Libia într-o măsură mai mică decât în Egipt spre exemplu, din cauza anilor de persecuţie sub regimul Gaddafi.
De unitatea tuturor acestor grupuri, dar şi de ajutorul Occidentului, depinde în acest moment victoria revoltei din Libia.
VIOLENŢE
Liderul de la Tripoli a declanşat contraofensiva în estul Libiei
Forţele armate loiale liderului de la Tripoli au început, ieri, o contraofensivă înspre est, luptele cele mai crâncene dându-se în oraşul Brega, situat pe coasta mediteraneeană. Potrivit BBC, confruntarea a început în apropierea unei instalaţii petroliere situate în apropierea oraşului şi care se afla sub controlul rebelilor.
Martori au vorbit chiar şi despre raiduri aeriene ale armatei libiene asupra oraşului. În paralel cu luptele din estul ţării, Gaddafi a apărut din nou în public, avertizând într-un discurs că forţele sale loiale vor apăra Libia până la ultima picătură de sânge.
El a mai susţinut că protestele din ţară sunt rezultatul unei conspiraţii menite să ajute Occidentul să pună mâna pe petroul libian. Gaddafi a avertizat SUA să nu intervină militar, pentru că o astfel de decizie ar provoca un război în care şi-ar pierde viaţa mii de libieni.
Remarcile sale vin după ce Pentagonul a anunţat relocarea a două nave de război în largul coastelor libiene cu scopul declarat de a participa la o eventuală misiune umanitară. Circa 40.000 de refugiaţi aşteaptă în continuare la graniţă să părăsească Libia, potrivit estimărilor ONU. 75.000 au fugit deja din calea violenţelor.