Militarul român Anibal Dobjanschi a fost ultimul primar al Chișinăului în administrația română, de până la ocupația sovietică. Memorialist, politician și veteran de război este considerat unul dintre primarii merituoși ai Chișinăului, alături de Carol Schmidt, Gherman Pântea sau Dimitrie Bogos.

Azi, cu ocazia celor 84 de ani de la tragicul 28 iunie 1940, invocăm memoria acestei figuri istorice, în contextul cercetării subsemnatei privind respectiva personalitate, pentru „Calendar Național 2023”, editat de Ministerul Culturii și Biblioteca Națională a Republicii Moldova.

O realizare importantă a lui Anibal Dobjanschi, în scurta perioada când era edil, a fost salvarea statuii din bronz a domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt din centrul capitalei basarabene (creația sculptorului Alexandru Plămădeală), din calea invadatorilor sovietici, în anul 1944. Monumentul, simbol național, a fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la cea de-a zecea aniversare a Unirii Basarabiei cu România. A devenit simbol al renașterii naționale a basarabenilor, în perioada anilor 1980-1990.

 Ofițer implicat în luptele pentru întregirea neamului

Anibal Dobjanschi s-a născut la 28 ianuarie 1893, la Botoșani, într-o  familie de origine poloneză, emigrată din Polonia, în județul Botoșani, aproximativ pe la jumătatea secolului al XIX-lea. S-a stins din viață, în anul 1994, la București. Data decesului acestui erou și nici circumstanțele înmormântării nu au fost publicate nicăieri.

A urmat Școala Primară de Băieți Nr.1 „Marchian”, după care Liceul „A. T. Laurian” din orașul natal, studiind o perioadă și la o instituție preuniversitară din București. A învățat, de asemenea, la școlile superioare de cavalerie din Târgoviște și Sibiu, la absolvire fiind sublocotenent. Este nepotul unui cunoscut avocat și magistrat al respectivei epoci – Corneliu Dobjanski, care activa la Tribunalul Botoșani.

Ca militar de carieră, având grad de locotenent, a participat alături de Regimentul 8 Roșiori, la cel de-al Doilea Război Balcanic (Campania din Bulgaria, 1913), la Primul Război Mondial (începând din 1916) – pentru întregirea neamului, precum și la cel de-al Doilea Război Mondial. Ca ofițer, a fost implicat și în Campania din Transilvania din 1916 și la apărarea Moldovei, din vara anului 1917.

Anibal Dobjanschi, devenit primar în Basarabia, în scopul „pacificării și organizării provinciei”

 În 1918, Anibal Dobjanschi a fost trimis în Basarabia, în scopul „pacificării și organizării provinciei”, arată sursele istorice. Pe atunci avea grad de căpitan. În 1922, s-a stabilit la Chișinău, unde a locuit și activat, cu întreruperi, pentru varii stagii, până la 28 iunie 1940, când s-a retras din calea Armatei Roșii.

A fost prefect al județului Lăpușna (mai 1939), funcție în care „i-au fost apreciate calitățile sale de militar și de bun organizator”, conform documentelor. Actele din Basarabia anului 1939 arată că Anibal Dobjanschi „a activat merituos pe terenul cultural, social, sportiv, făcând parte aproape din toate societățile chemate a îndeplini un atare rol.”

Ulterior, a fost numit prefect cu delegație al județului Romanați (județ al României, din regiunea istorică Oltenia, 1864-1950), prin D.6861-P, din 3 iulie 1940. La 20 septembrie al aceluiași an, a fost numit de către mareșalul Antonescu, prefect delegat al județului Vlașca (județ situat în regiunea istorică Muntenia, 1864-1950). A condus, o scurtă perioadă, Regimentul 2 Roșiori „Prunaru”, după care a fost transferat în fruntea vechiului său Regiment 3 Roșiori, dislocat în capitala Basarabiei.

Salvatorul statuii din bronz a domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt din centrul Chișinăului

Odată cu revenirea administrației românești în provincia eliberată, în 1941, a fost numit primar al orașului Chișinău, distrus pe atunci de bombardamentele și comandourile sovietice. Anibal Dobjanschi a contribuit la restabilirea ordinii publice,  normalizarea situației din oraș sub toate aspectele – militare, economice, sociale și culturale –  menținută până la a doua evacuare a administrației românești, din luna martie 1944.

Unul dintre proiectele sale ambițioase a fost amenajarea orașului cu monumentele unor personalități notorii ale României, în primul rând, prin întoarcerea după eliberarea Basarabiei, la locurile lor, a busturilor lui B. P. Hasdeu și Emanuil Gavriliță, odată cu monumentele lui Ștefan cel Mare și regelui Ferdinand I – fiind un început.

Imediat după numirea în funcția de primar, Anibal Dobjanschi s-a ocupat de readucerea statuii lui Ștefan cel Mare și Sfânt acasă, transportată, la prima evacuare, de autoritățile române peste Prut, unde fusese păstrată, prin instalarea sa în preajma Bisericii „Sf. Ioan” (ctitorie a marelui voievod) din Vaslui, timp de un an de regim stalinist, impus în Basarabia. După eliberarea provinciei, ca urmare a solicitării conducerii municipiului Chișinău din 26 noiembrie 1941, către Primăria orașului Vaslui, la 29 noiembrie 1941, statuia a fost readusă în capitala basarabeană.

Scurtă istorie a celebrei statui a sculptorului Alexandru Plămădeală

Primarul municipiului Chișinău, colonelul Anibal Dobjanschi, i-a adresat o scrisoare primarului orașului Vaslui, la 9 decembrie 1941, în care afirma următoarele: „Avem onoarea a vă confirma primirea statuii domnitorului Ștefan cel Mare, în conformitate cu procesul-verbal încheiat între Domnia Voastră și reprezentantul nostru. Cu ocazia actului istoric de readucere a statuii Marelui Domnitor pe soclul ei de origine, gândul nostru se îndreaptă recunoscător către ospitalierul oraș Vaslui, atât de drag eroului de la Podul Înalt, oraș în care Marele Chip de Bronz și-a petrecut refugiul”, publicată de istoricul Dinu Poștarencu.

Conform Buletinului municipal, organ al Primăriei Chișinău (din 1 iulie 1942), invocat de același istoric,  statuia lui Ștefan cel Mare a fost restaurată pe postamentul unde înainte de cedarea Basarabiei era așezată statuia regelui Ferdinand I, statuie ce „a fost sfârtecată în bucăţi de către bolșevici”, dar al cărei soclu „a fost conservat, pe când soclul marelui voievod a fost distrus, iar statuii i s-a frânt numai mâna purtătoare a crucii, astfel că a fost ușor de reîntregit”.

La solicitarea primarului Anibal Dobjanski, sculptura voievodului a fost instalată în Piața Marii Adunări Naționale de astăzi. Iar în 1944, în momentul retragerii din Basarabia, tot el a dispus demontarea aceluiași monument, pentru a-l adăposti în Parcul „Nicolae Romanescu” din Craiova.

Veteranul ambelor războaie mondiale, după eliberarea din funcția de primar

Anibal Dobjanschi a fost eliberat din funcția de primar al municipiului Chișinău, la 30 septembrie 1944. S-a remarcat și prin talent literar și de publicist, fiind autor de schițe, studii, versuri, publicate în revistele timpului. Este autorul unor pagini de memorii valoroase despre poetul Alexei Mateevici, în care a descris cu exactitate felul de a fi al autorului imnului „Limba noastră”, pe care îl întâlnise o dată în viață.

În anii '80 ai secolului trecut, eroul și-a donat toate decorațiile obținute pe parcursul întregii sale vieți Muzeului Județean Botoșani. În iulie 2010, în incinta instituției respective, a avut loc o expoziție, intitulată „Decorații militare”, în cadrul căreia au fost etalate medaliile aparţinând colonelului Anibal Dobjanschi, botoşănean şi ofiţer al Regimentului 8 Roşiori Botoşani, veteran al ambelor războaie mondiale.

A fost distins cu: Ordinul „Coroana României” în grad de Ofițer, Ordinul „Steaua României”, în grad de cavaler, Ordinul „Coroana României”, în grad de Mare Cruce, Medalia „25 de ani de Serviciu Credincios”, Medalia „Meritul Sanitar” și Medalia „Avântul Țării”, acordate participanților la Campania din Bulgaria, din 1913, „Medalia Victoriei”, oferită participanților la Primul Război Mondial, Medalia comemorativă „Peleș”.