Adrian Rădulescu a murit la vârsta de 66 de ani. A fost un specialist în zona agriculturii și s-a intersectat cu zona politică, mai ales în ramura consultativă.
Adrian Rădulescu (66 de ani), unul dintre cei mai cunoscuți fermieri din România, a încetat din viață la 66 de ani, după ce a ajuns în stare gravă al spital, iar organele i-au cedat unul după altul. Era președintele Asociației Fermierilor din România și a făcut parte din echipa de consilieri a președintelui Traian Băsescu. L-a consiliat pe fostul șef al statului pe probleme legate de agricultură.
Andrei Rădulescu a absolvit Facultatea de Horticultură în cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară București
Adrian Rădulescu era un specialist în acest domeniu. A absolvit Facultatea de Horticultură în cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară București (USAMVB), în anul 1983.
În perioada 2001-2007 a trecut în mediul privat
Apoi, timp de cinci ani, până în 1988 a fost șef de fermă la IAS Mogoșoaia. În perioada 1989 - 1990 a ocupat funcția de inginer-șef și președinte la CAP Buftea. După Revoluție a intrat în politică și a devenit membru al Frontului Salvării Naționale (FSN). Apoi, între 1990 - 1991, a fost directorul Societăților Comerciale cu Capital de Stat București-Ilfov, fostul Trust IAS București. Apoi, a lucrat în mediul privat până în anul 2007. La acea vreme a fost numit director de cabinet al lui Dacian Cioloș, ministru al Agriculturii în cabinetul lui Călin Popescu Tăriceanu. A fost și membru al Partidului Mișcarea Populară (PMP).
A fost și moderator al emisiunii „Viața Satului” de la TVR. A ocupat și funcția de secretar de stat și consilier prezidențial
De asemenea, și-a trecut în CV și funcția de secretar de stat, și pe cea de consilier prezidențial, tot în zona în care era specialist. A fost președinte al Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR). În perioada 2001 - 2007 a moderat emisiunea „Viața Satului” difuzată de Televiziunea Română. A fost unul din primii arendași cu acte în regulă de după Revoluție, pornind de la 150 de ha lucrate, ca în perioada de glorie să ajungă la 7.000 de hectar.