Festivalul Național de Teatru (FNT) are ofetă bogată nu numai la categoria spectacole. Până pe 30 octombrie, iubitorii teatrului se pot delecta cu cele cinci epxoziții propuse de organziatori.

 Teatrul în expoziții. Teatrul este, în esenţă, ceea ce se desfășoară „acum”, pe viu, sub ochii spectatorului. Însă teatrul înseamnă şi acumulare, gând, sinteză, cantonare în memorie şi raportarea ulterioară la aceasta, ca treaptă superioară a înţelegerii actului artistic şi a semnificaţiei sale profunde. Iată de ce, Festivalul Naţional de Teatru continuă, şi în această a 26-a ediţie, să ofere publicului interesat o suită de manifestări menite să diversifice raportarea la fenomenul teatral printr-o serie de evenimente expoziţionale de impact care, făcând apel la memorie, să dezvăluie faţete noi, proaspete, neştiute ale marilor artişti de lângă noi.

Cele cinci expoziţii pe care Festivalul le oferă, pe parcursul celor zece zile de desfăşurare, iubitorilor de teatru au fost curatoriate de Irina Tapalagă – director de imagine al FNT. „Expoziţiile Festivalului Naţional de Teatru continuă să joace şi anul acesta cartea provocării spaţiale. Sunt cinci expoziţii, în cinci spaţii complet diferite ca stil, plan şi logistică. De obicei spaţiul dictează abordarea şi lucrul acesta l-am verificat încă o dată, anul acesta, fiind pusă faţă în faţă cu cinci incinte de o diversitate absolută: Muzeul Naţional de Artă al României, două foaiere ale Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti, Teatrul ACT şi Galeria Kube Musette, care vor căpăta, pentru zece zile, o trăsătură comună şi o menire comună: să aducă un omagiu vizual, plastic, lumii scenei româneşti”, explică Irina Tapalagă.

 

Spaţiul supradimensionat, de marmură albă al foaierului Sălii Mari a Teatrului Naţional, găzduieşte expoziţia de fotografie, grafică şi video „Gigi Căciuleanu”, al cărui vernisaj a și deschis, oficial, cea de-a 25-a ediţie a FNT. Piesa centrală a expoziţiei este un ecran de mari dimesiuni, flancat de panouri cu fotografii alb-negru. Lucrările şi proiecţia respiră împreună, la unison, umplând un spaţiu aparent greu de domesticit.

În foaierul Sălii Studio a TNB, având ca suport peretele de cărămidă, roşu englez – va putea fi văzută expoziţia Oanei Maria Cajal, „Shakespeare ad infinitum”. Picto-colajele, cum îşi denumeşte artista operele, sunt puse în valoare de jocul grafic al cărămizii.

Kube Musette, o galerie şic de pe Calea Victoriei, aruncă privitorul în altă lume, modernist minimalistă: spaţiu cubic, alb, cu perete cortină de sticlă, clar, simplu, linii curate. Galeria este gazda expoziţiei dedicate actorului Marcel Iureş – „Atitudini”.

Şi tot pe Calea Victoriei, la doar câţiva paşi distanţă, se află sediul Teatrului Act. Teatrul Act împlineşte anul acesta 18 ani. În foaierul său, gândit în stil avangardist de părinţii săi spirituali, se află o expoziţie de afişe ale celor mai bune spectacole jucate de-a lungul timpului pe scena celui dintâi teatru independent al României.

Muzeul Naţional de Artă al României completează diversitatea de spaţii expoziţionale ale Festivalului. Cadrul clasic, elegant, găzduieşte o instalaţie a scenografului Dragoş Buhagiar. Aici e o întâlnire a contrastelor. Spaţiul riguros cuprinde obiecte gândite şi regândite în contextul scenic al mai multor creaţii regizorale. „Transmutaţii” – este numele expoziţiei în care obiectele sunt cu mult mai mult decât nişte obiecte.