Christian Sabbagh: „Şocul meu cel mai mare a fost când am trecut de la catechism la organe de maşini”

Christian Sabbagh, EVZ TV

În emisiunea „Dosare de presă” realizată de jurnalistul Mirel Curea, vedeta de la Kanald, Christian Sabbagh a povesti despre şocul pe care l-a avut atunci când s-a mutat în România.

Jurnalistul a povesti mai întâi despre plecarea sa în Liban alături de părinţi: "Atunci era linişte în Liban, era Elveţia Orientului sau Perla Orientului. Am prins începutul războiului...şi invazia israeliană, şi retragerea israeliană...în anii 80 aveam opt ani, înţelegeam tot. Noi am locuit într-o zonă cât de cât sigură". 

Locuiam lângă Ambasada sovietică

Era o zonă în care nu te prea puteai pune cu ruşii...locuiam la etajul 9, vedeam şi marea, vedeam şi munţii Libanului. Vedeam orice luptă. Dacă se băteau în munţi, vedeai bombardamentele seara aşa ca nişte flash-uri, dacă se băteau în zone urbane, de asemenea, vedeai, fum, trasoare...era un spectacol incredibil. Dar, spre norocul nostru, locuind lângă ambasada sovietică, chiar şi în blocul nostru erau mulţi ambasadori, am fost mai siguri", a povesti Christian Sabbagh.

Întrebat câţi ani de război a prins, Christian Sabbagh a răspuns: "Şapte ani. Eram un copil....vedeam cum lumea continua să trăiască, totul era firesc, oamenii se obişnuiseră cu războiul, noi ne obişnuiserăm cu războiul. În momentul când erau lupte de stradă totată lumea stătea pitită la subsol"

Legat de părinţi, jurnalistul a spus: "Tara a avut un hotel. În 1981 a fost ocupat de refugiaţii care au venit în Beirut, i-au ocupat abuziv hotelul şi de atunci a fost ba sediul unor miliţii, ba sediul a nu ştiu cui fracţiuni palestiniene...unii plecau, veneau alţii... Părinţilor mei le era teamă să nu mă lichideze, eram unicul lor copil şi lansaseră un zvon printre vecini că eu mai am un frate în România şi tot le-a spus asta arătându-le poza unui văr de al meu ....".

O altă amintire pe care a relatat-o în emisiunea realizată de Mirel Curea a fost despre cum făcea naveta România - Liban

"În vremea respectivă Libanul era împărţit în două, zona creştină şi zona musulmană, noi locuiam în zona musulmană, dar existau riscuri, atunci când începeau luptele era posibil ca tatăl să vină să te ia de la şcoală şi atunci să izbucnească conflictul. Multe victime au fost în periaoda aceasta pentru că trăgeau lunetiştii", a mai spus jurnalistul de la Kanald D.

"Eu cu mama făceam naveta în România, tata rămânea acolo să păzească...deoarece avea afaceri deşi nu prea mai mergeau..." Legat de studii, jurnalistul a spus că făcut colegiul de preoţi: "În Liban e o tradiţie, cele mai bune şcoli sunt cele private, minunat era să faci o şcoală militară, dar părinţii nu au vrut să mă dea, aşa că au ales un colegiul de preoţi. Înainte de a pleca din Liban, în 1987, pentru că toată lumea o luase razna, creştinii se băteau între creştini, mulsumanii se asemenea, era o nebunie generală....tata m-a întrebat: unde vrei să pleci, la sora mea în America, vrei să pleci în Franţa la vărul meu sau vrei să pleci în România la rudele tale?

Copilul de atunci a ales Vălenii de Munte

Răspunsul jurnalistului este extrem de emoţionant: "Iar eu am ales Vălenii de Munte pentru că eram legat emoţional de mama de rudele ei, de România...eram român. Şi nu-mi pare rău nici în ziua de azi că am ales România.

Şi continuă: "A fost un şoc pentru mine, nu ştiam prea bine limba română deoarece vorbeam araba şi franceza, colegii mai râdeau de mine, na, cum sunt unii mai răutăcioşi...iar prorecla mea era libanezul, şi astăzi mi se spune (...).

Dar şocul meu cel mai mare a fost când am trecut de la catechism la organe de maşini...ne duceau în practică la cules de prune mere...nu mi-a fost deloc uşor să mă adaptez. Să treci de la rugăciuni, istorie, biblie... la organe de maşini, era ceva ciudat pentru mine", a povestit jurnalistul de la Kanal D.

Video integral îl puteţi urmări AICI: Evz.TV. „Dosare de presă”. Christian Sabbagh, un jurnalist-copoi pe urmele infractorilor