Chișinăul prognozează destabilizare în 2024. Începând cu declanșarea agresiunii militare rusești împotriva Ucrainei, la finele lui februarie 2022, autoritățile moldovene fac referință, cu regularitate, la destabilizări ipotetice pe care Rusia le-ar pune la cale.

Chișinăul prognozează destabilizare în 2024. Potrivit scenariilor inițiale, lansate de către oficialii de la Chișinău, acțiunile Moscovei împotriva guvernării moldovene urmăreau scopul de a afecta capacitățile militare și civile ale statului ucrainean. În termeni strategici, teritoriul moldovenesc are un rol critic în aprovizionarea Ucrainei cu bunuri vitale, inclusiv pentru necesități de război (petrol, tehnică militară, etc.).

Totodată, infrastructura fizică din sectorul rutier și feroviar moldovenesc este integrată în “coridoarele verzi” europene care facilitează livrarea cerealelor ucrainene către porturile din România și alte destinații. Prin urmare, în perioada 2022-2023, partea moldoveană a considerat că riscul unor acțiuni subversive ale Rusiei ar consta în anularea politicii externe pro-active în sprijinul Ucrainei.

Mixarea instinctelor politic-electorale cu raționamentele de securitate națională

La finele lui 2023, accentele Chișinăului au început să se schimbe. Sporesc îngrijorările legate de posibilele interferențe rusești pentru a (re)modela climatul politic-mediatic înainte de alegerile prezidențiale moldovenești, preconizate pentru anul 2024. Mai exact, guvernarea prognozează că Rusia este interesată în facilitarea unei victorii pentru oponenții actualei Președinte Maia Sandu.

Or, riscurile majore percepute de către oficialii moldoveni țin de supraviețuirea politică a regimului aflat la guvernare și controlat de către Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS). În consecință, grija pentru securitatea națională devine puternic întrepătrunsă de raționamentele politice legate de asigurarea unui succes electoral pentru actualul președinte.

Instinctele electorale care pare să domine evaluarea actuală a riscurilor de securitate națională de către guvernarea moldoveană trădează interesul acesteia de a conserva echilibrul actual de forțe. De aceea, eventualele implicații geopolitice negative ale scrutinului prezidențial moldovean pentru avantajele strategic-militare ucrainene în raport cu forțele militare ruse migrează pe un plan secundar.

Deocamdată este încă incert dacă și cât de mult sprijinul oferit de către actorii occidentali împotriva interferenței rusești va genera avantaje electorale pentru Maia Sandu în detrimentul celorlalți candidați. Narațiunea pe care exponenții puterii de la Chișinău încearcă să o înrădăcineze în țară și în străinătate este că reînnoirea mandatului actualei președinte este unica soluție viabilă, inclusiv pentru securitatea regională, alternativele politice fiind lipsite de credibilitate.

Trei ipostaze în lupta contra eforturilor Rusiei de destabilizare a Chișinăului

În ultimii doi ani, profilul actorului geopolitic care ar sustrage foloase strategice din faptul că Republica Moldova se confruntă cu instabilitate a rămas neschimbat în evaluările organelor de forță moldovene. Statul rus este considerat sursa principală a amenințărilor, fapt reiterat în noua Strategie de Securitate Națională, adoptată la finele lui 2023. Scenariul destabilizării pe care autoritățile moldovene l-au atribuit Rusiei poate fi divizat în trei ipostaze distincte.

În decursul lui 2022, protestele anti-guvernamentale pe care le orchestra formațiunea businessman-ului fugar Ilan Șor erau interpretate drept instrument hibrid rusesc. Protestele din acea perioada au capitalizat pe nemulțumirile publicului, oarecum justificate, legate de deteriorarea obiectivă a situației social-economice, în principal pe fundalul războiului din Ucraina.

În mod indirect, exponenții politici cu afilierea rusească au încercat să instrumenteze agravarea fenomenului sărăciei, alimentând spiritul protestatar din societate. Prin urmare, principala sursă de instabilitate pentru guvernare era reprezentată de către oligarhii fugari moldoveni, care ar fi fost racolați și susținuți financiar de către Rusia.

În realitate, pe lângă ipoteza despre recrutare o explicație plauzibilă poate fi că atât Moscova cât și Șor s-au aliat împotriva unui “inamic” comun în Republica Moldova, dar pentru obiective complet distincte. Rusia vrea neutralitate absolută, nu doar militară, în Moldova, iar Șor – impunitate în raport cu justiția. Pe lângă acțiunile de distrugere a rețelelor lui Șor în interiorul țării, guvernarea moldoveană a convins partenerii externi să adopte sancțiuni internaționale, pe care Șor vrea să le neutralizeze prin intermediul instanțelor occidentale.

Acțiuni de destabilizare cu participarea actorilor non-statali străini

În cea de-a doua fază, pe parcursul anului 2023, organele de forță moldovenești și serviciile secrete au acționat în vederea dezmembrării clonelor Partidului Șor, cât și pentru a preveni acțiuni subversive cu participarea actorilor non-statali străini. Din toate turnurile puterii, exponenții PAS au insistat pe ideea că Rusia ar miza pe grupuri radicale instruite în Serbia, Muntenegru, etc. ca să desfășoare o lovitură de stat în Republica Moldova.

De asemenea, a fost circulată ipoteza că Evgheni Prigojin și Grupul Wagner urmau să participe la acțiuni de subminare. Contrar evaluărilor părții moldovenești, Prigojin era preocupat de supraviețuire sa fizică, ca urmare a rebeliunii eșuate împotriva lui Vladimir Putin.

În 2024, se conturează cea treia fază a luptei Chișinăului cu amenințările rusești cu o centrare a atenției pe dezinformare. Acest tip de interferență rusă era pe agenda autorităților și anterior, dar la o scară mai mică. În ultimii doi ani, zeci de pagini web au fost blocate, iar peste zece televiziuni au rămas fără licență. Înființată în 2023, noua agenție guvernamentală – Centrul pentru Comunicarea Strategică și Combaterea Dezinformării - urmează să-și demareze activitatea pe dimensiunea protejării spațiului informațional.

Victime colaterale în rândul opiniilor disidente

În baza recomandărilor acestei agenții, reprezentanți ai formațiunilor politice, formatori de opinie, jurnaliști, etc. ar putea să nimerească sub o supraveghere atentă a statului, dacă vor fi suspectați de colaboraționism cu Rusia în desfășurarea războiului informațional.

Totuși, în lupta cu promotorii narațiunilor pro-rusești persistă riscul sporit ca în urma unor evaluări politizate să fie țintite persoane care formulează critici vizavi de calitatea guvernării per se. Cu alte cuvinte, pot apărea victime colaterale în rândul opiniilor disidente, pe care propaganda de la Moscova le poate integra și exploata pentru a influența votații moldoveni.

Scenariile plauzibile care implică o eventuală destabilizare a Republicii Moldova se pot diferenția de aspectele luate în calcul în prezent:

Scenariul 1.

Tensiunile în dialogul cu regiunea transnistreană pot sta la baza unei destabilizări. Tentativele de integrare unilaterală, la inițiativa autorităților de la Chișinău, pot genera iritanți pentru cooperarea actuală cu regiunea separatistă, bazată în perioada 2022-2023 pe niște relații tranzacționale în domeniul producției de metal și energie electrică.

Scenariul 2.

Declanșarea unor proteste anti-guvernamentale ca urmare a unor erori în actul de guvernare. Reieșind din nemulțumirea social-economică a populației, opoziția poate încerca să declanșeze proteste naționale împotriva guvernării PAS-Sandu, cu efecte destabilizatoare pentru țară.

Scenariul 3.

Efectele secundare ale evenimentelor militare din Ucraina și raportul de forțe între Kiev și Moscova. În eventualitatea în care pozițiile ucrainene slăbesc din cauza asistenței militare și financiare occidentale întârziate sau insuficiente, provocate de schimbărilor politic-electorale, situația din Republica Moldova poate deveni incertă. În acest caz, factorii de destabilizare pot combina proteste interne și tensionarea relațiilor cu regiunea transnistreană, cea din urmă fiind la chemarea directă a Rusiei.

Despre autor:

Denis Cenușă este Associated Expert, Think Tank EESC (Lithuania), Associated expert, Think Tank Expert-Grup (Moldova) și doctorand la Justus-Liebig-Universität din Germania.

Publicații recente:

2023: ENC Analysis – EPC Summit: From Empty Chairs to the War in Israel, (with Samuel Doveri Vesterbye), ENC (Brussels); 2023: The Russian war in Eastern Europe and the emergence of EU CSDP missions: Three distinct cases in Ukraine, Armenia and Moldova, EESC (Lithuania); 2023: Russia’s Stalled Argentine Romance, Riddle (UK);

 2023: The uncertain EU pre-accession dialogue calendar for Ukraine, Moldova and Georgia, BNE Intellinews (Estonia); 2023: EU Eastern Enlargement: Preparing for Current and Future Threats Through Inclusive Crisis Management and Resilient Critical Infrastructure, The Stockholm Centre for Eastern European Studies Riddle (Sweden); 2023: Russia’s leverage in Moldova, Riddle (UK); 2023: EU Accession Prospects of Ukraine, Moldova and Georgia — first responses to the conditions set by the European Commission, 3DCFTAs (Belgium); 

2022: The EU membership for Ukraine, Moldova and Georgia: Enlargement from the Western Balkans to the Eastern Partnership, Eastern European Studies Centre (Lithuania); 2022: Collateral Victim or Separate Target? Russia’s Tactics Against Moldova, The Royal United Services Institute (UK); 2022: EU membership perspective for Ukraine, Moldova and Georgia: Mapping the risks of a non-candidacy option, Eastern Europe Studies Centre (Lithuania); 

Poate fi urmărit pe rețelele sociale: Twitter – LinkedIn – Academia.edu – ResearchGate