Mizeria în care se zbate sistemul de sănătate românesc i-a dezumanizat pe unii doctori, care au ajuns să privească pacientul doar ca pe o sursă de venit, afirmă renumitul chirurg toracic Florin Chirculescu, într-un interviu pentru Evenimentul zilei. Alții, deși corecți și cu drag de meserie, știu că nu pot supraviețui cu salariile pe care le primesc de la stat, și - dacă n-au prins încă un avion către țările din vest - fug din sistemul public către cel privat. Dar nimic, absolut nimic, subliniază medicul, nu justifică sub nicio formă două lucruri: să condiționezi actul medical și să fii arogant cu pacientul

Ileana Ilie Ungureanu: Tot vorbim despre boala fără sfârșit a sistemului medical din România. Ce credeți, până la urmă este o problemă de sistem, rea-voință sau neputință pentru a găsi o soluție?

Dr. Florin Chirculescu: Stăm cu adevărat îngrozitor. În primul rând pentru că nu sunt bani, plus că nici sistemul nu e organizat la modul serios. Ca procent din PIB, în continuare România alocă sănătăţii mai puțini bani decât orice altă țară europeană. Și ar fi o naivitate să ne imaginăm că nu au loc sifonări din acești bani și așa puțini.

- Dar care sunt nevoile acute din sistem?

Dr. Florin Chirculescu:- Problema de personal este fundamentală. Medici, asistente, brancardieri, infirmiere - toți sunt mult sub necesar și din cauza asta apar nenumărate probleme. Sunt secții în care avem o asistentă și la 15 paturi, când ar trebui să se ocupe de cel mult patru pacienți. Iar această problemă a personalului derivă tocmai din lipsa de finanțare și de organizare.

- Care este, în opinia dumneavoastră, baza de la care să se pornească pentru însănătoșirea sistemului de sănătate?

Dr. Florin Chirculescu:-Dacă medicii ar avea un venit corect... când vezi că la noi în țară, la final de carieră, medicul ajuns la 65 de ani câștigă mai puțin decât un tânăr procuror în prima lui zi de lucru, te duci în țara aia care te pune acolo unde ți-e locul. În Suedia, de exemplu, medicul câștigă mai mult decât procurorul. La fel și în Marea Britanie. În ceea ce privește organizarea, mediul în care lucrăm noi este cu mult sub așteptările oricărui tânăr care a terminat Medicina în 2016. Este un mediu insalubru și când iei contact cu el vezi că tot ce ai citit tu prin cărți ca să-ți faci pacienții bine nu găsești în realitatea din spitale.

- Câți ani de experiență aveți în sistem?

Dr. Florin Chirculescu:-Am vreo 35 de ani de sală de operație.

- V-ați gândit vreodată să plecați din țară?

Dr. Florin Chirculescu:-M-am gândit și înainte şi după '89, ba chiar am depus toate actele pentru Africa de Sud. Adevărul e însă că nu am fost foarte croit să plec. Am avut o întâlnire de head- hunting cu englezii și în urmă cu vreo trei-patru ani, dar când m-am prezentat au zis că e prea mult pentru ce vor ei. Și nici eu nu mai eram atât de dispus să o iau de la capăt. Specialtate mea de chirurgie toracică nu se suprapune cu a lor, de chirurgie cardiotoracică, și ar mai fi trebuit să fac încă una-alta... și uite așa am rămas în România. Asta nu înseamnă că nu am momente când îmi vine să las dracului totul și să mă duc să urmăresc pacienții operați de alții în Marea Britanie, pentru că pe jumătate de lună se câștigă și 2.000 de lire și se poate face inclusiv naveta cu banii ăștia.

- Câtă meserie știe, practic, un rezident după ce termină stagiul de pregătire?

Dr. Florin Chirculescu:-Depinde de norocul și interesul lui. În SUA, în clipa în care ai devenit rezident, indiferent de specialitate, ești aruncat în foc și lucrezi peste 100 de ore pe săptămână. Ai zice că asta este o meserie mai de domni, așa, dar în realitate medicina este de fapt militărie. Și depinde cum e făcută milităria asta. Dacă este făcută în așa fel încât rezidentul să fie aruncat în foc din prima clipă, cu supraveghere, atunci iese ceva bun din el. Dacă nu-l arunci în foc, trec anii și capătă frică, pentru că nu are experiență.

„Unii medici se cred Dumnezei. Suferă de sindromul infailibilităţii”

Ileana Ilie Ungureanu: Am auzit mulți rezidenți plângându-se de comportamentul doctorilor specialiști. În România nu vrea nimeni să te învețe, de teamă că îi iei locul. Pilele decid. Cum comentați?

Dr. Florin Chirculescu: Într-adevăr, pregătirea unui rezident depinde foarte mult de șeful de secție, clinică etc. Medicina nu se face din pix și din buze, ci înseamnă să pui mâna pe pacient, să-i faci proceduri, să știi toată bucătăria domeniului. La fel de adevărat este că la noi există un sindrom al infailibilităţii medicului. Și sunt destule „somități” care suferă de acest sindrom.

- Sunt ca niște zei intangibili, care tună și fulgeră?

Dr. Florin Chirculescu:-Dumnezei, pentru că zeii sunt ceva mai mici. Știți când trebuie să aibă medicul sindromul acesta al infailibilităţii? Când este cu pacientul și îi face o operație perfect adaptată situației lui. O operație făcută exact ca în cărți poate să fie prea mult sau prea puțin. Vă mărturisesc faptul că eu nu sunt niciodată sigur, tot timpul mă înteb dacă am dreptate să iau decizia asta acum.

- Medicina nu este o știință exactă...

Dr. Florin Chirculescu:-Nu. Cine zice asta nu a înțeles nimic din medicină. Sunt specialități care au un grad mai mare de exactitate și altele în care e mult mai mult haos. Chirurgia toracică, de exemplu, este o specialitate foarte bine protocolizată, dar deși este așa, niciodată ce e în plagă nu e și în protocol. Acesta este și motivul pentru care eu nu mă cred nici pe mine și mă întreb, tot timpul, dacă ce văd este ceea ce cred și dacă finalmente pacientul e ajutat de intervenția pe care vreau eu să o fac. Că dacă eu fac ceva extraordinar și el nu beneficiază, atunci vorbim de sport chirurgical.

- Guvernul a majorat salariile din sistemul public de sănătate cu 25%. Și plata gărzilor este făcută acum la un nivel rezonabil. Și totuși, în continuare sunt medici care spun că sistemul de salarizare este o umilință? Sunteți de acord cu ei?

Dr. Florin Chirculescu:-Nu neapărat o umilinţă, cât o frustrare şi câtă vreme va fi menţinută treaba asta n-o să putem să ne ţinem medicii în țară. Au început să crească salariile, salutăm asta, dar uitați-vă care este poziția medicilor în grila de salarizare și comparați cu orice țară europeană. Să fie același nivel de salarizare ca al procurorilor, care sunt bine plătiți ca să fie cinstiți și incoruptibili. Pe mine mă interesează poziţionarea mea pe grila de salarizare, pentru că asta arată ce crede statul român despre medicul român. Dacă statul român crede că medicul român trebuie să fie plătit mai prost decât un procuror...

- Adică magistrații nu își merită salariile?

-Nu spun asta, ci că vrem să fim şi noi acolo. N-am nimic cu ei, jobul procurorilor, al judecătorilor mi se pare una din chestiile fundamentale într-un stat. Justiţia asigură, dacă vreţi, funcţionalitatea statului, dar și medicii se ocupă de funcţionalitatea trupurilor, așa cum educaţia se ocupă de funcţionalitatea creierelor - ăştia sunt cei trei piloni ai unui stat.

„Doctorii nu sunt de fier. Și ei obosesc, se enervează, au probleme pe-acasă”

Ileana Ilie Ungureanu: La noi, medicii sunt plătiți mai puțin de la buget și mai mult din portofelul bolnavului. Ideea de șpagă a existat întotdeauna la români. Doar că șpăgile erau mai mici și nu condiționau actul medical, așa cum se întâmplă de multe ori acum...

Dr. Florin Chirculescu: Plicul cu bani de la pacient e o realitate. Vă imaginaţi că nu discutăm între noi despre asta... Poate îmi atrag acum supărarea unor colegi, ideea de a-l privi pe pacient, chiar și numai în subconștient, ca pe o sursă potențială de venit mi se pare o ticăloşie.

-Cum de au ajuns o parte dintre medicii români la cinismul de a refuza să trateze un pacient dacă nu le dă șpagă? E o meserie care te înrăiește?

-Câteodată da, te înrăieşte. Are şi un nume chestia asta – sindromul burnout. Mai ales medicii suferă de acest sindrom al epuizării pentru că peste tot în lume muncesc foarte mult, au o responsabilitate mare. Tot ce am povestit până acum determină o stare de sastisire, pe care o constat din nefericire din ce în ce mai des şi la mine, dar şi la colegi mai tineri decât mine... care încep să spună tot mai des că dacă ar avea o altă sursă de venit nu ar mai călca în spital. Doctorii nu sunt de fier. Și ei obosesc, se enervează, au probleme pe-acasă...

- Și ne întoarcem la lipsa de personal.

-Fiecare medic din România este obligat astăzi să trateze de două ori mai mulţi pacienţi decât prevăd normele statului român. Ar trebui să fim 26.000 în spitale şi suntem doar 13.000. Dar asta nu justifică sub nicio formă două lucruri: să condiţionezi actul medical şi să fii arogant. Că te mai enervezi, nu-i dezastru.

„Doctorul Leon Dănăilă a făcut o căsătorie morganatică cu un partid”

- Medicul neurochirurg Leon Dănăilă a ales să devină politician. Cum comentați decizia dumnealui?

-Profesorul Dănăilă este un geniu al neurochirurgiei româneşti și nimic altceva. Mi se pare că a făcut o căsătorie morganatică cu un partid.

- Cum de s-a lăsat convins?

-Am avut ocazia să călătoresc cu dumnealui în Basarabia, acum vreo doi ani de zile. Am stat 48 de ore în preajma domniei sale și îmi dădea senzația unor naivități în anumite privințe. Este un om foarte deștept, de un alt nivel... și ca dovadă că a intrat într-o căsătorie morganatică, s-a dus la Parlament și și-au bătut joc de el cu un lift. I-au zis că nu merge liftul și a urcat trei etaje. Probabil că cei care au făcut asta nici nu știau ce om de valoare au în față. Îmi pare rău că a făcut treaba asta și îmi pare rău și că PNL-ul a ajuns să fie subiect de căsătorie morganatică.

„Facebook-ul superficializează lumea”

Ileana Ilie Ungureanu: Sunteți una și aceeași persoană cu Sebastian A. Corn, unul dintre cei mai importanți scriitori de literatură din România și nu numai. Cum se împacă chirurgia cu scriitura?

Dr. Florin Chirculescu: Când eram mic, eu am vrut să mă fac scriitor. Tatăl meu mi-a zis că asta nu e o meserie, plus că nu poți să fii scriitor dacă nu ai experiență de viață, pe care nu o capeți decât dacă muncești. Un exemplu pe care mi l-a dat a fost Mark Twain - nici el nici alții nu trăiau din scris, ci aveau și alte profesii. Între timp am citit „Cartea de la San Michele”, o carte de memorii scrisă de medicul suedez Axel Munthe, a urmat A.J. Cronin și am stabilit că medicina este o meserie care merită efortul.

- Și aveți timp și de scris?

-Am o nevastă și un copil care mă înțeleg, nu pot decât să le cer iertare non-stop pentru faptul că sunt așa... eu nu mă pot abține să nu scriu.

- Unii autori scriu pentru bani, alții pentru faimă și mai sunt și cei care scriu din plăcere. Dumneavostră în care categorie intrați?

-Eu nu am câștigat bani din scris, pentru că atunci trebuia să răspund la o comandă socială. Am niște idei și vreau să le transpun în ceea ce scriu. Multă vreme am scris literatură SF. De prin 2008 nu mai scriu SF. Acum nu mă mai interesează ideile și spațiile, ci oamenii.

- Aveți vreo carte în lucru acum?

-Da, scriu un roman despre greva avortată de la București din 2013. Personajele sunt rătăcite prin Balcani, dar coloana vertebrală este acea grevă care a eșuat.

- Un roman despre probleme sindicale...

-Da, e o carte de care mi-e tare frică tocmai pentru că are un subiect social. Pare ceva plictisitor. E o mare provocare, pentru că literatura română, și nu numai, nu e foarte aplecată pe astfel de subiecte. Am citit foarte mult Philip Roth în ultima vreme, despre care ziceam la început că scrie idiot, și n-am mai putut să-l las din mână.

- Care este cartea dvs. preferată?

-Nu e una. Sunt patru autori care îmi plac mult: Ernest Hemingway, Philip Roth, Lev Tolstoi, Gabriel Garcia Márquez. Dar dacă ar fi să iau o singură carte pe o insulă, aceea ar fi Biblia.

- Vă uitați la televizor?

-Doar la documentare.

- Aveți vreo mâncare preferată? Știți să gătiți?

-Nu știu să gătesc, dar îmi place ciorba de burtă de înnebunesc.

- Ce părere aveți despre rețelele de socializare în general? Va plac? Le folosiți?

-Folosesc Facebook. E un dat gata, util uneori. Plouă, există și FB... dacă vrei să-l folosești bine, dacă nu - nu. Uneori chiar mă obosește. Am ajuns să am cont pe Facebook pentru că m-au rugat cei de la sindicatul la care m-am afiliat. E o formă de tribalizare și Facebook- ul acesta. E necesar, dar am senzația că superficializează lumea.

- Dar nu vedeți o superficializare și o lipsă de substanță în general?

-Ba da. Asta mă deranjează cel mai mult, că în jur văd foarte multă superficialitate și ipocrizie. Suntem țara europeană care citim cel mai puțin. Știți că citim mai puțin și decât bulgarii și ungurii? Lucrul ăsta se vede când porți discuții cu unul sau altul. Am observat că tinerii și mai ales copiii de astăzi pun foarte puține întrebări „de ce”?

-Explicația?

-Felul în care se predă. Acum nu se mai face un învățământ cauzal. Se întâmplă asta pentru că asta și cealaltă, pentru că...