Sistemul medical românesc are multe lipsuri și e ghidat de orgolii. „Nu e ușor să fii primul!”, o expresie pe care așii medicinei noastre o folosesc cu un sens diferit de cel uzual. O expresie rezultată din realitatea nenorocirilor făcute de diverși, adevărați mafioți, fără scrupule sau conștiință, adânciți în jocuri politice pentru miza banului și a puterii. Cine mai vrea în România să fie deschizător de drumuri pentru generațiile viitoare? În medicină, nimeni. Plata faimei rezultate din reușite vine imediat și implică cercetări penale, defăimarea ta și a familiei, chiar și pierderea locului de muncă. Toate acestea pe spinarea suferinzilor agățați de viață cu dinții și cu speranța naivă a unei schimbări. Dr. Narcis Copcă, managerul spitalului Sf. Maria din Capitală, în „inconștiența” lui, s-a luptat ca România să aibă transplant pulmonar.

De la acuzele tehnocraților și șicanele lui Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătății pe o perioadă infimă de timp, dr. Copcă a reușit, într-un singur an, să realizeze patru transplanturi pulmonare, ultimul fiind realizat săptămâna trecută. Un număr foarte mare, pentru un centru de transplant aflat la început, și o reușită aplaudată internațional pentru patru transplanturi consecutive, cu evoluție favorabilă a pacienților. Deci, niciun deces. În an centenar, Spitalul Sfânta Maria a marcat una din puținele realizări notabile.

De ce e bine să avem transplant pulmonar, dacă până acum statul a decontat în străinătate?

O întrebare care subliniază trecutul și nu viitorul și care a fost de folos, în perioada guvernării lui Dacian Cioloș, pentru a pune frâne startului acestui program. Asta pentru că lipseau informații esențiale.

Corect ar fi fost să fie puse întrebări precum: Câte transplanturi pulmonare pot asigura țările străine pentru români? Foarte puține. Așa cum EVZ a arătat în anchetele precedente, capacitatea de preluare a pacienților români de către clinici și spitale străine se situează în jurul a 1%. Apoi, cât costă un transplant în afară și cât costă în România? Diferența de preț este chiar și de 400 de mii de euro: 100 de mii în România, 500 de mii în Germania.

Aceste costuri se suplimentează cu alte sume uriașe pentru recuperarea postoperatorie. Evident, omul în suferință acceptă să fie departe de casă, într-un spital european cu puține nosocomiale. În țară, însă, rămân sute de bolnavi înghesuiți pe lista de așteptare, primind explicații că „nu sunt bani. Banii au plecat pe deconturi, în afară”.

Deci, în loc să se investească în a avea „bucătăria proprie” în ceea ce înseamnă transplant, medicina viitorului, îi ajutăm pe alții să crească și săși facă orașe-medicale, cât și pe unii „cărăuși de pacienți” din țară să-și ia comision.

Despre toate aceste aspecte, în exclusivitate pentru EVZ, dr. Narcis Copcă, directorul primului program de transplant pulmonar din România și managerul Spitalului Clinic „Sfânta Maria” clarifică și explică aspectele esențiale ale acestei file de istorie pentru medicina românească.

 

Românii fac transplant pulmonar la ei în țară!

- Evz: Felicitări pentru această reușită, domnule dr. Copcă! Spuneți-ne cine sunt ceilalți medici care merită felicitări pentru reușită.

- Dr. Narcis Copcă: Ca de obicei: dr. Igor Tudorache, dr. Stroescu, dr. Rurac, dr. Popa, coordonatoarea de la ATI, dr. Iuliana Vergu și dr. Carmen Constantin. Plus asistentele. Reușita unui transplant este, în egală măsură, datorată chirurgilor, cât și celor de la anestezie și terapie. Oamenii sunt tentați să se focuseze pe chirurgi și, uneori, terapia intensivă este mai importantă decât suntem noi, chirurgii.

- Cine a făcut prelevarea organelor? E important să spunem care este aportul acestor medici pentru transplant...

- Dr. Chiriță, împreună cu asistenta lui, Dr. Mareș, au fost la Oradea pentru prelevare. O bună prelevare și respectarea timpilor și a procedurilor înseamnă o șansă în plus pentru pacient. Aportul acestor medici este foarte important. Despre restul organelor... Inima cred că s-a dus în altă țară, ficatul s-a dus la Fundeni. Donatorul a fost un bărbat în vârstă de 42 de ani.

- Câte centre medicale se pot lăuda cu un număr de patru transplanturi pulmonare într-un singur an?

- Dacă vă uitați în istoricul țărilor, în primii ani ai lor, o să vedeți că în Cehia și în Polonia se făceau câte două și le mureau pacienții. Au mers ani de zile cu acest handicap. Reușita nu stă în numărul de cazuri, ci în succesul lor. Oricum, patru este un număr între 3 și 5, cât ne propusesem în primul an. Toate au avut viabilitate, pacienții sunt foarte bine. Ce a ieșit din tipar a fost că ultimele două cazuri au fost extrem de complicate, în sensul că pacientul cu numărul trei a fost, din punct de vedere chirurgical, un caz extrem de complicat, iar la ultima pacientă, ne-am confruntat cu o fibroză care o îndrepta spre ultima sută de metri. O simplă răceală i-ar fi fost fatală.

- Au fost emoții mari la ultimul transplant?

- În mod surprinzător, atmos fe ra a fost extrem de relaxată, datorită doctorului Tudorache. E foarte important ca echipa să fie sigură pe ea, astfel orice anomalie este gestionabilă. Totodată, chiar dacă a fost o operație foarte complexă și cu riscuri foarte mari, dar miza era viața unei paciente care nu ar fi trăit fără transplant, iar asta a primat în decizia de a realiza intervenția.

- O reușită foarte frumoasă pentru România, în an Centenar.

- Putea să fie o reușită a anilor trecuți. Am mai spus-o: am fost furați de un anume ministru (n.r. face referire la Vlad Voiculescu), prin dreptul nostru de a fi finanțați. Era o obligație să semneze, din moment ce eram acreditați. Am fost jigniți și s-a spus că suntem în lumea a treia, deși el nu a pus piciorul niciodată în spital... Nu mai vreau ministru striper sau parașutat! Singura menire a lui Vlad Voiculescu a fost să facă dosare penale doctorilor. Doar că dosarele nu a avut pe ce să le facă. Toată lumea mă întreaba: După ce ați avut toate plângerile penale, după ce ați fost vânat și hăituit, cum de v-ați mai implicat? Așa e constituția noastră! Ar fi fost trist să ne luăm echipa și să mergem în altă țară. Există un Dumnezeu care ajută și el să se regleze nedreptățile.

- Acum se fac investiții în acest sens, pentru programul de transplant pulmonar?

- Nu am zărit în afără de cazul menționat un ministru obtuz, care să nu treacă peste interesul personal. Au fost proceduri firești și documente semnate, nu oprite din drum pe criterii personale. În momentul de față, în calitate de participant direct la transplant și șef de centru de transplant, vreau doar să mulțumesc tuturor celor care au crezut în noi. Toți șefii ierarhici, de la primărie, de la sectorul 1, de la Minister... Am fost uimiți de deschiderea lor pentru acest program. Le mulțumim tuturor colegilor, decidenților administrativi sau politici. Și menirea noastră și singura mulțumire în această bătălie cu moartea, numită transplant, este că putem să ne folosim cunoștința și atașamentul față de pacient, pentru pacient. Bani... Nu vă imaginați că primim altceva decât mulțumirea pacientului. E exclus să se gândească cineva că noi am avea vreun interes. Interese sunt în zona ONGurilor, SRL-urilor care duc români pe bani mulți în afară. Din păcate, ca în toate țările lumii, încrengătura din aceste ONGuri și lumea politică reușesc să promoveze debutanți - care le sunt tributari și care deservesc pacientul. Nu este un fenomen inventat în România, dar ar putea fi evitat.

- Despre efectuarea unui transplant de plămâni plus cord ce puteți să-mi spuneți?

- Noi avem capacitatea profesională de a face transplant de cord plus plămân. Coordonatorul echipei, care este chirurg cardiac, face în Germania și procedura asta. Dar nu am solicitat niciodată aviz de a face un asemenea transplant. Pentru că sunt extrem de rare aceste indicații. Pentru noi este suficient ce avem acum. În Hanovra, pe durata unui an, din 120 de transplanturi pulmonare, unul, maxim două sunt pulmon și cord. De regulă procentul acestui tip de transplant este sub 2% pe an. Ceea ce am văzut mai des, a fost pulmon cu ficat, lucru pentru care noi suntem compatibili sau transplant de plămân combinat cu bypass coronarian.

- Chirurgul Igor Tudorache e unul dintre cei mai buni din lume, puțină lume știe asta.

 - Dr. Tudorache are peste 350 de transplanturi pulmonare făcute. Este coordonatorul celui mai mare centru de transplant pulmonar din lume, MHA din Hanovra. El este un om intens realizat profesional, astfel încât pot să spun că vrea să întoarcă un bine națiunii române din care face parte, ca cetățean.

- Aveți în spital rezidenți care doresc să se specializeze în acest tip de transplant?

- Asta este o problemă la care nu aș putea să vă dau un răspuns pozitiv. Noi ne-am bucura să se repete transformările noastre profesionale, și ca instituție, și să fie un reper în multe spitale din România. Ne așteptam să existe tendința spre a se pregăti... Vă mărturisesc că nu am fost chestionați sau rugați de niciun spital din țară pentru a-l pregăti în așa ceva. Rezidenții nici nu cred că ar putea să facă din prima transplantul pulmonar. Ei trebuie să se specializeze mai întâi în chirurgie cardiacă și să participe la transplant. Transplantul acesta este un lucru extrem de dificil și poate multora li se pare un obiectiv foarte greu sau imposibil de atins.

- Deci Sfânta Maria riscă să rămână un Atlas în medicina românească, toată presiunea să fie pe centrul dumneavoastră.

- Există posibilitatea ca presiunea pusă pe echipa noastră de medici, din punct de vedere al pacienților, să ajungă să fie foarte mare. Ar fi bine să fie cel puțin încă două centre de transplant pulmonar.

- Câți români așteaptă?

- Avem proceduri foarte clare, extrem de standardizate, pentru a putea evalua și introduce pe lista de așteptare pacienții care au nevoie de transplant hepatic sau pulmonar. Pentru cel pulmonar procedura de verificare durează, ca în orice altă țară, în jur de trei luni. La momentul actual, ținând seamă că au fost deja patru transplanturi, cred că pe listă mai sunt 4 sau 5 pacienți. Un pacient știu singur că a fost suspendat, deoarece nu a mai vrut să facă transplant, din motive personale. Mai aveam un pacient a cărui compatibilitate e greu de găsit, e un caz mai dificil pentru că este foarte înalt, iar donatorul trebuie să fie și mai înalt. Alți pacienți se află în diverse faze de verificare și vor putea fi introduși pe listă, la începutul lui 2019. E foarte important ca pneumologii din România să cunoască minimul de indicații pentru transplant, ca un candidat să ajungă pe această listă.

 

Voiculescu continuă să-l denigreze pe Copcă

- Evz: I-ați intentat proces lui Vlad Voiculescu (foto) sau el v-a intentat dumneavoastră?

- Dr. Narcis Copcă: Eu nu i-am intentat niciun proces, eu nu am timp de astfel de lucruri. Eu doar l-am atenționat prin documente, timp de 6 luni, că legea îl obligă să semneze finanțarea unui centru medical acreditat. Din păcate, statura lui umană, oricât și-ar fabrica-o, este mult sub standardul minimal. Faptul că nu a înțeles nimic din domeniul sănătății, fiind tributar unor umori personale, a fost demonstrat când, iată, specialiștii au câștigat, pacienții au câștigat, transplantul a câștigat, iar domnia sa a rămas în derizoriu. Dacă a fi tehnocrat înseamnă să venim cu miniștri stripări, să fim cărăuși de medicamente și să încercăm să îngropăm comunități medicale cu istorie veche, cu performanțe de-a lungul zecilor de ani, performanțe mondiale... Dacă acest lucru s-a dorit, a eșuat lamentabil. Comunitatea medicală, cu toate defectele ei, nu poate fi pusă sub semnul întrebării de niște oameni cu mari devieri de personalitate care ajung, vremelnic, în funcții mari.

- Al patrulea transplant l-a mobilizat pe fostul ministru al Sănătății să-și ceară scuze pentru afirmații?

- Nu, numai că nu și-a cerut scuze, a orchestrat un întreg montaj, a participat la emisiuni în care m-a identificat drept țintă, pentru a mă denigra și pentru a mă prezenta altfel decât un medic care este îndrăgostit de performanță și de ideea de a face, cu orice preț, bine pacienților.

Cine este dr. Igor Tudorache

Chirurgul român Igor Tudorache este şeful Centrului de transplant pulmonar din Hanovra, cel mai mare centru de transplant din Germania și cel care a realizat toate cele patru transplanturi pulmonare în România.

Acuzații și jigniri urâte aduse de ministrul Voiculescu

„ (…) În pământ ar trebui să intre de rușine Gabriela FIREA, cea care a coordonat atacul împotriva celor care au arătat adevărul și împotriva AKH Viena în 2016. Acest atac și refuzul AKH Viena de a mai primi fără nicio limitare pacienți români care a urmat i-a costat pe zeci de români viața. (...) În pământ ar trebui să intre de rușine Narcis COPCĂ, cel care a îngropat peste 10 milioane de euro, cel care și-a angajat firme prietene pentru lucrări de renovare la spital, cel care a mințit, a amenințat și a calomniat Eurotransplant, AKH Viena și medicii care ne puteau salva frații. Narcis COPCĂ va trebui să plătească pentru ce a făcut. În pământ ar trebui să intre de rușine domnul Victor ZOTA, domnul Radu DEAC și toată gașca de domni de la Agenția Națională de Transplant, cu toate titlurile lor universitare, care au acreditat în mod ilegal spitalul Sf. Maria și au blocat atâția ani intrarea României în Eurotransplant pentru a își proteja propriile interese(...), a acuzat Vlad Voiculescu pe Facebook. Adevărul zdrobitor este răspunsul oficial al Eurotransplant, care explică în mod public, că nicio țară care nu îndeplinește cerințele sale nu poate fi membră cu drepturi depline în sistemul său. Și anume: infrastructură (autorstrăzi care să permită un timp scurt de deplasare cu autoturismul în cazul în care se anunță un posibil primitor pentru organ sau pentru a efectua o prelevare în timp foarte scurt, în cazul apariției unui donator în moarte cerebrală), aeroport în apropierea marilor orașe, respectarea și existența normelor internaționale pentru prelevarea organelor și declararea morții cerebrale etc.