Cercetătorii chinezi și germani au descoperit reziduuri dintr-o tulpină de marijuana într-un mormânt din China vechi de 2.500 de ani. Este vorba de cea mai veche dovadă a folosirii canabisului pentru efectele sale psiho-active.
Reprezentanții Academiei Chineze de Științe și trimișii Institutului Max Planck din Germania au descoperit reziduuri puse pe arzătoare de tămâie, într-un loc de înmormântare aflat la mare altitudine cunoscut sub numele de Cimitirul Jirzankal, în regiunea autonomă Xinjiang, aflată în vestul Chinei. Testele de la fața locului au evidențiat o concentrație ridicată a compusului psihoactiv THC, ceea ce indică prezența unui soi de canabis folosit pentru calitățile sale halucinogene. Unele tulpini de canabis au fost cultivate pentru producția de textile încă din perioada anilor 4000 î.e.n., deși acele soiuri aveau niveluri scăzute de THC. "Spre entuziasmul nostru, am identificat biomarkeri de canabis și substanțe chimice locale legate de proprietățile psiho-active ale unei plante", a declarat Yang Yimin, arheolog de la Academia Chineză de Științe. "Avem de-a face cu una din cele mai vechi dovezi chimice ale fumatului de canabis". Indiciile arheologice referitoare la originea fumatului de canabis au rămas surprinzător de greu de depistat, în ciuda utilizării pe scară largă a plantelor, în prezent. Cea mai timpurie referință scrisă se găsește într-un text din China datat în anul 2727 BC, în timp ce istoricul grec Herodot a scris despre obiceiul de a fuma canabis în rândul membrilor comunităților central eurasiatice în secolul al V-lea î.e.n. Această descoperire recentă oferă cele mai clare dovezi arheologice că oamenii fumează marijuana de mai bine de 4.000 de ani. "Descoperirile susțin ideea că plantele de canabis au fost folosite datorită compușilor lor psiho-activi în regiunile muntoase din estul Asiei Centrale, după care s-au răspândit în alte regiuni ale lumii", a declarat Nicole Boivin, director al Institutului Max Planck pentru Știința Istoriei Omenirii.