Saci cu haine răsturnați în noroi, plase pline cu farfurii și pahare din plastic folosite, grămezi de sticle cu apă și suc, pungi cu pâine, coji de portocale, ambalaje bătute de vânt care se rotesc trist pe trotuare. De-o parte a drumului, două corturi negre, umflate de un generator. De partea cealaltă, două corturi lungi, improvizate din folii de plastic, prinse de gardul ce străjuiește Parcul Herăstrău, legate cu sfoară și ținute cu cărămizi să nu le zboare vântul. Nu este o tabără de sinistrați.

Așa "locuiesc" cele câteva sute de chinezi care protestează în fața Ambasadei Chinei deoarece, spun ei, au fost dați afară de firma unde lucrau.

No Romnian, no English", spun cei mai mulți dintre ei. Nu ne înțelegem decât prin semne și prin două-trei vorbe: "puțin", "salut", "frumos", "acasă" și "thank you" .

Asta este și problema lui Ionuț, de la o firmă din București, care a venit să recruteze patru băieți pe care să îi angajeze în construcții. "Legal", subliniază el. "Din cauza limbii nu pot să mă înțeleg cu ei. Aș fi vrut să vorbească română, engleză, italiană. Le oferim și mâncare, și bani. Nu țepe cum le-au dat alți români. Am vorbit cu un chinez de la Ambasada Chinei și a zis că nu se bagă. Dacă ar fi vrut, ar fi rezolvat problema lor", crede el.

"Par mai ordonați decât noi, stau la rând la ceai"

I-ar angaja chiar pentru perioade mai lungi de timp: "Dacă sunt muncitori, cum par a fi, i-aș fi ținut și mai mult. Sunt ordonați, stau la rând la ceai. Parcă sunt mai ordonați decât noi. Limba mi se pare un impediment. Nu putem comunica". Chinezii ar urma să primească și un loc unde să doarmă: la baracă, la locul de muncă, "nu pe străzi, în condiții inumane", spune Ionuț.

Îi întreabă dacă au pașaport sau viză. Imediat, este adus de braț unul dintre ei. El scoate din buzunar un "Permis de ședere" valabil până în august 2009. Cei din jur dau din cap, în semn că ei nu au așa ceva.

"Gao Lin", răspund toți când îi întreb de cineva care să știe limba română. Gao Lin este un chinez care s-a interesat de soarta conaționalilor săi și care mai vine din când în când pentru a discuta cu ei și cu presa. Deocamdată, nu e acolo. "Acasă", spune unul, și își pune palmele sub ureche pentru a ne arăta că Gao Lin doarme.

Muncitorii chinezi se strâng ciorchine ori de câte ori apare câte cineva de la presă. Râd, se uită curioși în agendele reporterilor, ascultă ce se vorbește, dar nu înțeleg nimic.

Maria Băsescu le-a adus ceai și plicuri de zahăr

În fața corturilor se află câteva toalete ecologice. Din timp în timp, câte un chinez trece printre colegii săi cu un sul roz de hârtie igienică și se pironește la ușă. Alții plimbă borcane cu gem dintr-o parte în alta, iar un altul studiază cu atenție o cutie de pateu, întorcând-o pe toate fețele. Fumează, cară plase din rafie sau se încălzesc ținând în mâini termosuri. Cei mai norocoși ascultă ceva la căști sau citesc ziare chinezești.

Maria Băsescu a trecut și ea pe acolo. A coborât dintr-o mașină neagră, le-a dat o sticlă de ceai cald și pliculețe de zahăr și a plecat imediat. "Sunt calmi, liniștiți", spune un domn de la Jandarmerie, venit să țină lucrurile sub control.

Cele două corturi negre, încălzite cu reșouri, în care se înghesuie noaptea vreo 40 de chinezi, au fost aduse de o firmă producătoare de corturi."Le-am adus ca să stea la adăpost de ploaie. Când am văzut cum stau sub plasticurile alea acolo, ni s-a făcut milă de ei. Am vrut să punem unul mai mare, dar nu am primit aprobare de la sectorul 1. Sunt și reșouri înăuntru, dar nu fac foarte cald. E destul de rece", spune Gică Mocanu, un angajat al firmei. Alte două corturi, portocalii, în care încap 30-40 de persoane, au fost aduse de Pompieri.

Pizza și pastile de la români

Din când în când , se mai zărește câte un om care merge aplecat pe sub foliile albe, agățate de gard. Prin deschizătură se vede aceeași mizerie ca și afară: un trai improvizat, murdar, printre sticle, plase și saltele.

Doctorul Maria Dunca, de la Clinica Vitan, a venit din proprie inițiativă ca să-i ajute pe chinezi dacă sunt bolnavi: "Dacă cineva e cu febră, cu tuse, dureri abdominale, dacă se știu hipertensivi, cu toată plăcerea le oferim ajutorul". Vrea să îi invite să vină la cabinetul ei, dar e gata să îi trateze și acolo cu ce are la ea: antibiotice, tensiometru, stetoscop, bilete de trimitere.

Când o mașină de la o pizzerie se oprește în mijlocul lor, oamenii se îngrămădesc să primească ajutorul ivit pe neașteptate. Feliile de pizza se răspândesc apoi din mână în mână.

"Am adus în total 100 – ieri și azi. Dacă tot i-am văzut la televizor în frigul ăsta, ne-am gândit că un produs cald le-ar prinde bine. Sper să se rezolve cât mai repede. Facem un apel la toate firmele care îi pot ajuta în vreun fel, să contribuie cât de puțin. Noi ne facem datoria ca oameni în primul rând", spune George Drăgoi, băiatul care a făcut livrarea.

La un moment dat, zeci de oameni se strâng în jurul unui domn care ține în mână niște pașapoarte. "Șeful", îmi dă un pont unul dintre ei. Domnul este de la Ambasada Chinei. Îmi spune că vorbește "Romanian, English, Chinese", dar atât, după care fuge rapid înapoi în Ambasadă, aruncând în viteză un "Se rezolvă, trebuie timp".

CITIȚI ȘI:

Maria Băsescu le-a dat pâine chinezilor

Chinezii: „Acum, nu fericiți în România”