Realizarea unui portavion de concepție 100% chineză este considerată ca un element cheie al programului de modernizare a armatei chineze și un pas strategic al ambițiilor maritime ale președintelui Xi Jinping.
Această nouă navă de luptă reprezintă unul din principalele obiective trasate de președintele Chinei, Xi Jinping, iar potrivit imaginilor satelitare furnizate de Center for Strategic and International Studies (CSIS, Washington), construcția unui al treilea portavion chinez, de dimensiuni superioare celor anterioare, se află în stadiu avansat.
Imaginile, notează Le Point, arată o intensă activitate în ultimele șase luni în jurul unei nave de mari dimensiuni (denumită deocamdată Type 002), în șantierul naval Jiangnan, în apropiere de Shanghai. La ora la care China contestă din ce în ce mai deschis superioritatea strategică a Statelor Unite în Asia, realizarea unui nou portavion, conceput integral de chinezi, este considerată o etapă crucială în programul de modernizare a armatei chineze, supervizat de președintele Xi Jinping.
Naval vorbind, Macron o are mai mică
Imaginile difuzate de CSIS prezintă mai multe secțiuni ale navei care arată, potrivit experților, că noul portavion va fi mai mare decât mândria președintelui francez Emmanuel Macron, portavionul Charles de Gaulle, care are un deplasament de „numai” 42.500 de tone. Fără însă a putea rivaliza cu uriașele portavioane americane de 100.000 de tone. Indiferent, experții afirmă că este sigur că nava, care este în curs de asamblare în mai multe hangare de dimensiunea unui teren de fotbal și într-un bazin plutitor pe malurile fluviului Yangtze, este într-adevăr un portavion de nouă generație, cu un deplasament estimat între 80.000 și 85.000 de tone. Specialiștii mai arată că este prea devreme de spus dacă va fi vorba de un portavion cu propulsie nucleară (folosită deja de unele submarine chinezești), iar unele rapoarte neoficiale speculează că nava, la fel ca predecesoarele sale, va avea propulsie clasică (turbine cu abur și generatoare diesel) însă un sistem de catapultă electromagnetică pentru lansarea avioanelor.
Un cazinou plutitor de la sovietici
China dispune la ora actuală de două portavioane. Primul, de concepție sovietică, Varyag, a fost cumpărat de la Ucraina, în 1998, oficial pentru a fi convertit în cazinou plutitor. Bineînțeles, nu a fost vorba de nici un cazinou plutitor: nava, rebotezată Liaoning, cu un deplasament de 60.000 de tone, a fost modernizată în profunzime. Pentru observatorii internaționali, Liaoning reprezintă un simbol al puterii mondiale a Chinei dar, mai ales, un prim pas important pentru o marină militară chineză în acord cu ambițiile Beijing-ului. Nava a intrat în serviciu în 2012. În 2017, China a lansat cel de-al doilea portavion al său, Type 001A, prima navă de acest tip construită în China. Cele două nave sunt de talie similară și folosesc un sistem STOBAR de lansare și recuperare a aeronavelor. Însă Type 001A prezintă îmbunătățiri notabile și reprezintă o etapă importantă în dezvoltarea programului de portavioane al Chinei. Dar cele două nave nu pot îmbarca decât câte 25 de avioane fiecare, iar sistemul de catapulte cu care sunt echipate limitează modelele de avioane și de armament utilizabile.
Expansiune teritorială în Marea Chinei de Sud
Anul trecut, China a instalat „intensiv”, notează analiștii publicației Asie Pacifique, armament defensiv antinaval și sol-aer pe cele trei insule artificiale din arhipelagul Spratly, în Marea Chinei de Sud, aflat în largul coastelor Filipinelor și Malaeziei. Insulele Spratly sunt revendicate de China, Filipine, Taiwan, Vietnam și Brunei. Dar China revendică o suveranitate „indiscutabilă” a tuturor insulelor din Marea Chinei de Sud și a apelor adiacente și-și delimitează pretențiile teritoriale cu o linie în formă de U care se extinde de la coasta chineză până în sudul Malaeziei. SUA consideră Marea Chinei de Sud ca ape internaționale, trimițând, spre furia Beijingului, regulat nave care patrulează pentru „a-și afirma dreptul la libertatea de navigație în regiune”. De notat că revendicările Chinei au fost invalidate în 2016 de Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga (PCA), la cererea filipinezilor. Oficial, Beijingul a construit insulele artificiale în scop „defensiv”, dar activitățile din zonă demonstrează clar că ele pot fi utilizate ca avanposturi militare în fața pretențiilor teritoriale ale celorlalți rivali, mai toți aliați ai SUA.
Consolidarea capacității armatei chineze de a efectua operațiuni multirol/multimod, care permit acțiuni comune ce implică toate forțele armate, este unul dintre principalele obiective ale planului de restructurare militară în 2016 de către Xi Jinping, președinte și comandantul forțelor militare chineze.
Informații capitale pentru puterile străine
Deocamdată, China nu a confirmat construcția unui al treilea port-avion, surprinzător, în ciuda informațiilor în acest sens apărute în mass-media oficială. Toate informațiile cu privire la programul aeronaval al Beijing-ului sunt clasate secret militar. În ultimul său raport anual privind modernizarea armatei chineze, publicat în urmă cu două săptămâni, Pentagonul raportase că lucrările la noul portavion au început dar, până în prezent, nici o imagine a structurii nu a fost făcută publică. Evident, toate serviciile de informații occidentale și ale țărilor asiatice afectate de expansiunea chineză încearcă să obțină informații despre viitorul portavion care va întări considerabil capacitatea de proiecție a Armatei Populare Chineze.
Apărare activă a mărilor apropiate
Astăzi, China este o veritabilă putere navală, putere care ar rămâne incompletă fără o flotă de portavioane. Pe măsură ce capacitățile tehnologice și industriale chineze progresează, se observă adaptarea unei strategii navale mereu mai ambițioase. Inițial, în perioada maoistă, marina chineză (înființată în 1948, chiar înainte de proclamarea Republicii Populare) avea ca principală misiune apărarea costieră, dispunând de nave extrem de vulnerabile în termeni de apărare antiaeriană și antisubmarin. Abia în 1980 a fost pusă la cale o strategie navală globală („apărare activă a mărilor apropiate”) având ca principale obiective apărarea integrității teritoriului, apărarea costieră, protejarea intereselor maritime ale Chinei în timp de pace, apărarea în fața agresiunilor venite de pe mare, în coordonare cu forțele terestre și aeriene, apărarea căilor de comunicație maritime și participarea la ripostă nucleară în caz de război.