Pentru Adriana Muraru, ştirista TVR 1, centrul universului este Toma, băieţelul ei în vârstă de 3 ani, cel care o face să râdă în hohote cu poznele lui.

Rareori aţi văzut-o pe Adriana Muraru zâmbind. Râzând, nici atât. Ea rămâne imaginea sobră de la ştiri, aşa cum au cunoscut-o telespectatorii fie la pupitrul de la Pro TV, unde a lucrat 10 ani, apoi la B1, TVR 2 şi, de aproape jumătate de an, la TVR 1. Cel care reuşeşte să o facă să râdă în hohote este fiul ei, Toma.

Iar noi am fost martorii acestui lucru, în intimitatea locuinţei Adrianei. Discretă peste măsură, lipsită de preţiozitatea plină de sclipici a celor care îşi arogă statutul de vedetă, fără însă a-l merita, ştirista de la TVR 1 ne-a invitat să o cunoaştem mai bine, în momentele cele mai plăcute, acelea în care Toma, băieţelul ei în vârstă de 3 ani, o amuză cu veselia lui, cu neologismele rostite delicios de împiedicat şi, mai ales, cu pofta continuă de ciocolată.

„În afară de ciocolată, îmi cere... ciocolată. Nu prea vrea jucării şi, după ce i-am cumpărat din proprie iniţiativă o grămadă de maşinuţe, am început să-i iau mult mai rar, pentru că preferă să se joace cu sticle din plastic, pietricele şi cratiţe“. Atitudine perfectă pentru vremurile de criză în care trăim.

Toma, demn de „Ratatouille“

După cum observă mama lui, Toma are toate şansele să devină precum Remy din „Ratatouille“, având în vedere că are o apetenţă deosebită în a amesteca cele mai diverse gusturi şi ingrediente culinare. Din astfel de îndeletniciri se întrerupe când îşi vede mama la televizor.

„Îi spune bonei: «ce frumoasă e mama!», iar după aceea îşi vede de treabă. Dar nu mă consideră doar frumoasă, asta e normal, orice copil îşi vede mama frumoasă. Uneori îmi spune şi că sunt ridicolă, de exemplu, atunci când îi explic că nu poate vedea anumite desene animate, pentru că sunt foarte violente şi, prin urmare, o să viseze urât“, povesteşte Adriana.

Terapia prin râs e la ordinea zilei în casa vedetei, iar maestrul de ceremonii este Toma, care nu pierde niciun moment din a-şi surprinde părinţii cu „achiziţiile“ în materie de vocabular.

„Copilul meu mă face să râd cu hohote în fiecare zi, cu perlele care îi ies din gură. Maria, care stă cu Toma cât sunt la serviciu, mă sună aproape zilnic să-mi spună ce a mai zis Toma. De curând l-am întrebat dacă îi place vreo fetiţă de la grădiniţă şi mi-a răspuns: «Nu. Momentan îmi place doar de mine»“, povesteşte Adriana. E încântată de faptul că micuţul promite să devină un devorator de literatură. „Îi plac foarte mult cărţile, stă uneori cu câte o carte în faţă şi susţine că citeşte. Ar fi bine să-l ţină“. Nimic mai natural, având în vedere că asta vede zilnic la mama lui, pasionată de citit şi încă bântuită de visul mai vechi de a-şi deschide o librărie sau o editură.

De la ştiri la ora cu poveşti

Din septembrie 2008, Adriana Muraru s-a mutat de la TVR 2, unde era responsabilă cu „Ora de ştiri“, pentru a prezenta alături de Mihai Constantin principalul jurnal al TVR 1. Situaţia a fost destul de „stranie“ la început, pentru că, fiind obişnuită să se ocupe singură de prezentarea emisiunii, acum împarte responsabilităţile. A fost confortabil pentru ea în perioada de adaptare la noul format şi faptul că îl ştia pe Mihai de pe vremea când lucrau împreună la Pro TV. Programul îi convine de minune. Dimineţile sunt libere, iar seara ajunge acasă înainte ca Toma să se pregătească de culcare. Timp suficient ca să plonjeze amândoi în lumea poveştilor.

CARTE DE VIZITĂ

• Jurnalista s-a născut pe 24 august 1969 şi a absolvit, în 1993, Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.
• Din septembrie 2008, Adriana Muraru prezintă, alături de Mihai Constantin, principalul jurnal al TVR 1.
• A prezentat „Ora de Ştiri“ pe TVR 2, de luni până joi, din 2006. Formatul, inspirat din programul „Newsnight“ al BBC2, a devenit în timp o emisiune de referinţă.
• Între 2006 şi 2008, Adriana a prezentat şi emisiunea „Europa altfel“, tot la TVR 2.
• Între 2003 şi 2006 a lucrat la B1, unde a prezentat „Ştirile naţionale“ şi emisiunea „Briefing“.
• Anterior a fost editor prezentator la Ştirile Pro TV timp de 10 ani, redactor-prezentator la Pro FM şi redactor la Rompres.

INTERVIU RAPID

EVZ TV: Cum reacţionează Toma când te vede la televizor? Adriana Muraru: Când era mai mic, întindea mâinile spre televizor, voia să-l iau în braţe şi, când vedea că orice ar face nu obţine nicio reacţie, nici măcar un zâmbet, începea să plângă. Acum îşi închipuie că toată lumea apare la un moment dat la televizor şi aşteaptă să-i vadă şi pe alţi prieteni de-ai noştri. L-a întrebat pe tatăl lui odată de ce nu apare la TV, şi Cătălin i-a răspuns că nu l-a invitat nimeni. Toma, foarte drăguţ, i-a răspuns: „Te invit eu!“.

Părinţii retrăiesc într-un fel copilăria prin experienţele propriilor copii. Tu ce fel de copil ai fost? Am fost timidă, nu prea seamănă Toma cu mine. Dar am avut o copilărie frumoasă, foarte diferită de cea a copiilor de azi, care îşi petrec timpul liber la televizor sau în parc, cu bonele. Iar după joaca din parc, supravegheată îndeaproape de bone sau bunici, cred că urmează direct cluburile.

În adolescenţă, apoi în facultate, ne facem multe promisiuni în legătură cu modul în care va arăta viaţa noastră... Orice mi-aş fi imaginat în adolescenţă a fost depăşit de realitate, pentru că în adolescenţa mea comunistă tot ce îmi puteam dori era ca, după ce voi termina facultatea, să nu ajung profesoară undeva la capătul pământului. Îmi place viaţa mea, aşa că deciziile importante, în mare parte, au fost corecte.

Spuneai că regreţi că nu ai plecat din ţară până acum. În ce ţară ai vrea să crească copilul tău? O să crească în România, că n-are încotro. Dar aş vrea să poată alege când va fi mare unde vrea să studieze şi să trăiască. La 20 de ani, când mai puteam alege, nu mi-am dorit să plec din România, mi se părea că trăiesc într-o ţară vie, în care se întâmplă tot felul de lucruri interesante. Acum însă cred că m-am săturat de atâtea lucruri interesante şi aş vrea puţină normalitate.

Ce gen de emisiuni urmăreşti? Nu m-am uitat niciodată la emisiuni de divertisment, iar acum mă uit la televizor mai puţin ca oricând; doar la ştiri şi, uneori, la talk-show-uri, iar la acestea din urmă doar când presupun că urmează să primesc informaţii noi, că bătutul apei în piuă nu-mi mai reţine atenţia.

Ţi s-a lipit eticheta aceasta de sobrietate absolută. Te incomodează? Nu mă incomodează, nici nu mă încântă. E adevărat că pe ecran par sobră, nu mi-am confecţionat această imagine, pur şi simplu asta e.

Care sunt cele mai bulversante ştiri auzite în ultima vreme? Oricât de aiuritor ar fi ceea ce se petrece în viaţa politică şi oricât de grav ar fi ceea ce se întâmplă în justiţie, educaţie, sănătate, pe mine mă revoltă cel mai tare suferinţele pe care le îndură unii copii. Copil care moare acasă de cancer, după ce e tratat în spital de alergie, copil care trăieşte legat, în grajd, lângă vaci, copii cu boli grave, care ar putea fi trataţi în străinătate, dar care aici au şanse minime de supravieţuire, din motive pe care eu nu le pot înţelege şi accepta - de exemplu, lipsa unor medicamente. Şi de ce le lipsesc? Pentru că nu le importă nimeni. Iar cei care ar trebui să facă ceva în privinţa aceasta spun că nu e treaba lor. Şi, în timpul acesta, medicii - atât de blamaţi în ultima vreme - trebuie să se descurce cu ceea ce au.