Rusia este din nou subiectul unui scandal monstru, determinat de contaminarea masivă a petrolului transportat prin conducta Drujba către Belarus, Polonia, Slovacia, Germania, Cehia, Ungaria. Alarma a fost trasă de către Belarus și compania sa de transport și distribuție Gomeltransneft la 22 aprilie, când majoritatea statelor vizate sărbătoreau Paștele Catolic.

Ea a identificat între 19 și 22 aprilie că petrolul din conducta Drujba operată de Transneft - firma națională rusă de transport și monopolistul la export al petrolului rusesc – este contaminat cu compuși clorizi organici, care sunt utilizați în puțurile de petrol pentru curățire și creșterea producției.

Compușii de această factură, utilizați la extracție pentru eficientizarea producției, trebuie separați ulterior unor asemenea operațiuni deoarece distrug echipamentele de rafinare și, la temperaturi mari, creează clorină sub formă de gaz, un compus otrăvitor (utilizat într-o anumită formă în Siria ca armă chimică împotriva opoziției lui Bashar al Assad). Testele din 19-22 aprilie în Belarus au relevat contaminarea cu cloridă în proporție de 150-330 la milion, mult peste cele 10 părți la milion admise ca limită în acest tip de transport, potrivit criteriilor Transneft.

Partea cea mai descumpănitoare a fost absența totală a comunicării făcute de către Transneft. Ca în cazul Cernobîl, Rusia a ascuns problema partenerilor occidentali. Compania rusă de transport petrolier – care prin cele 68.000 km de conducte din Rusia și exportă 4 milioane de barili de petrol pe zi, majoritatea prin conducta Drujba, cu lungime de 5500 km ce alimentează Belarus, Polonia, Ungaria, Germania, Slovacia și Cehia - nu a spus nimic mai bine de 10 zile. Scrisoarea transportatorului Belarus a fost singura care a avertizat clienții și cumpărătorii din aval în legătură cu situația și calitatea petrolului pompat, reușind să blocheze catastrofa distrugerii instalațiilor de rafinare din toată Europa de Nord.

Problemele majore vin din capacitatea de rezolvare a problemei contaminării, care reclamă spații majore de depozitare și stocare pentru ca petrolul contaminat să poată fi combinat cu petrol curat până la cota acceptabilă de cloridă specificată în prevederile tehnice. În afara duratei enorme pentru o asemenea procedură, admițând că petrolul curat începe să fie livrat prin conductă cât mai curând, costurile de curățare sunt majore, estimate de către Belarus – singurul interlocutor al companiilor occidentale - la câteva luni și la o producție pierdută de 5 milioane de tone sau 1,2 milioane barili de petrol, echivalentă cu cantitatea transportată de Drujba într-o lună, care este estimată la o valoare de 2,7 miliarde dolari. Iar dacă tehnic, un port ca Ust Luga – la Marea Baltică, deținut de Transneft – poate să facă aceste proceduri în timp (după ce a fost blocat de refuzul de a prelua petrol contaminat de către cargouri) pentru rafinării problema e majoră.

Astfel, doar aducerea petrolului curat pe calea ferată pentru a-l combina cu cel Drujba și trimiterea petrolului cu probleme în porturile poloneze poate fi o soluție, toate cu costuri importante. Belarusul a estimat, preliminar, pierderi de 100 milioane de dolari, în timp ce cel puțin 10 tancuri petroliere cu peste un million de tone de petrol contaminat au plecat în perioada până la blocarea portului din Ust Luga și nu se știe dacă petrolul a putut fi oprit la timp și nu a intrat deja în unele rafinării, creând probleme majore.

Interesantă este și reacția tardivă a Rusiei care, după modelul nefericit din cazul Cernobîl, a tăcut mai bine de 10 zile, Transneft refuzând chiar cu obstinație să răspundă întrebărilor venite de la clienți și media. Marți, 30 aprilie, Președintele Putin s-a întâlnit cu Nikolai Tokarev, președintele Transneft, anunțând că scandalul petrolului contaminat a subminat puternic interesele economice ale Rusiei, imaginea și prestigiul său și cerând ca sistemul ce reglementează calitatea petrolului să fie îmbunătățit. Discursul lui Putin a fost publicat pe site-ul oficial al Kremlinului.

Vineri, 26 aprilie, Rusia a avut discuții cu Ucraina, Polonia și Belarus în legătură cu contaminarea petrolului care a dus la închiderea porțiunilor din conducta Drujba din Polonia, Slovacia, Ucraina și Belarus și a portului Ust Luga între 26 și 29 aprilie (când nivelul contaminării era încă peste limitele admise). Între timp, UE a redus cu 10% importurile sale de petrol, oprind importurile prin Drujba, iar prețul barilului de pe trol a sărit la 75 de dolari, în timp ce rafinăriile au accesat împrumuturi din rezerva de stat pentru alimentarea populației. Belarusul nu a confirmat nici azi sosirea petrolului curat, așteptând reluarea unui flux normal abia după 4 mai.

La această oră, nu este cunoscut vinovatul pentru petrolul contaminat. Potrivit lui Nikolai Tokarev și raportului oficial către Putin, a fost vorba despre introducerea petrolului contaminat de către o companie privată din regiunea Samara. Presa rusă vuiește deja strigând că a fost vorba despre sabotaj. Nivelul contaminării arată însă că e vorba despre pomparea de petrol cu probleme zile întregi, dacă nu chiar săptămâni, deci e vorba despre o neglijență crasă. Investigațiile sunt făcute de Transneft, iar Vladimir Putin a anunțat că ar putea internevi și organele de urmărire penală. Nu a trecut o zi și miercuri s-a anunțat deschiderea unui dosar penal legat de contaminarea petrolului la Samara. Vineri, ipoteza sabotajului a fost lansată de către Igor Dyomin, un adjunct al lui Tokarev de la Transneft în mass media. El a susținut că a fost vorba despre „o contaminare intenționată”. Poluarea, identificată foarte târziu la terminalul Transneft din Samara, poate proveni de la mai mulți mici producători privați, fără a fi menționați. Repetarea tezei arată că aceasta e formula de comunicare publică identificată de oficialii ruși pentru a gestiona scandalul.

Rusia va trebui să compenseze pierderile tuturor clienților săi și să rezolve situația care va dura luni întregi. În plus, s-ar putea să se adauge și alte costuri, dacă apar probleme la rafinăriile care au utilizat deja petrol contaminat. În plus, companiile europene se uită deja după furnizori alternativi petrolului rus livrat prin Drujba ca rezervă pentru astfel de cazuri sau chiar ca furnizori de încredere principali care să înlocuiască sursele din Rusia.