Evenimentul Zilei > Actualitate > CERN, la trei ani distanţă de povestea Universului
CERN, la trei ani distanţă de povestea Universului

CERN, la trei ani distanţă de povestea Universului

În natură, ciocnirile între particule la energii uriaşe, cu care se mândreşte Large Hadron Collider (LHC), sunt evenimente de rutină, banale, asociate radiaţiei cosmice. Dar, foarte important, omul nu poate analiza aceste ciocniri decât într-un mediu controlat, aşa că a fost nevoie de un accelerator gigant.

Aşadar, scopul acceleratorului construit la Geneva este acela de a reface o mică bucată de cosmos, ce se întinde la miliarde de kilometri depărtare de noi şi de a lua această bucată la purecat, până va fi total stoarsă de informaţii.

În 1912, savantul Victor Franz Hess arăta că intensitatea radiaţiei creşte cu altitudinea. Radiaţia este energia care călătoreşte în spaţiu, un exemplu de
astfel de radiaţie fiind razele solare. Astfel, cu cât mergem mai sus în atmosferă şi apoi în Cosmos, şi ciocnirile între particule vor fi mai puternice.
Ceea ce LHC a reuşit a fost să accelereze particule şi să le ciocnească la energii de câţiva Tera electron volţi (TeV). Un TeV este echivalentul unui trilion de electronvolţi.
Un vis devenit realitate
Luni, 29 martie, la ora Genevei 13:06, a fost obţinute primele ciocniri la energii de 3,5 TeV. Primele fascicule de protoni ciocnite la o asemenea energie au avut nevoie de două decenii de muncă la acceleratorul elveţian şi a altor câteva decenii de dezvoltare a tehnicii din acceleratoare. Gândiţi-vă că primul accelerator a fost construit în urmă cu şapte-opt decenii, în anii ’30.

"După 20 de ani, această maşină este un vis devenit realitate", a anunţat entuziast Centrul European de Cercetare Nucleară (CERN) după experimentul de luni. La câteva ore de la primele ciocniri, John Ellis, de la CERN Theory Group, a încercat să explice clar oamenilor ceea ce tocmai se întâmplase, deoarece zeci, poate chiar sute de milioane de ochi au fost aţintiţi spre Geneva în primele zile ale acestei săptămâni.

"Umanitatea – spunea dânsul – este pe cale să dobândească cea mai detaliată imagine a materiei. Avem multe teorii referitoare la ce am putea găsi, dar experimentele sunt singurele ce pot arăta care dintre ele este adevărată, dacă este vreuna adevărată. De ce particulele au greutate? Ce este materia neagră care ne umple Universul? Care este originea materiei din Univers? Rezultatele oferite de LHC vor revoluţiona modul în care înţelegem structura şi evoluţia Universului".
Teoriile pe care experimentul le va valida sau nu
Un coleg al Dr. Ellis, Lucio Rossi, arată că, precum Galileo Galilei în urmă cu 400 de ani, "vom vedea lucruri nevăzute până acum". "Ceea ce s-a reuşit, tehnic vorbind, este depozitarea unei energii magnetice de 2,5 gigajouli în două tuburi extrem de subţiri, cu o lungime de 27 de kilometri şi vom realiza ciocniri extrem de puternice la o temperatură extraordinar de scăzută, de 1.9 K (n.r. -271,25 grade Celsius)", spune Dr. Rossi.

Aici se opreşte experimentul şi încep teoriile. O parte dintre acestea vor fi lămurite în lunile ce urmează. Altele, vor fi dovedite cel mai devreme peste trei ani, când vor fi efectuate primele ciocniri la 7 TeV. Timpul înseamnă un imens salt în timp, până spre originile Universului. Cel mai căutat răspuns este legat de celebra particulă a lui Dumnezeu, bosonul Higgs.

"Peste 3 ani – crede Adrian Buzatu, doctorand român în fizica particulelor elementare şi redactor al stiintaazi.ro – acceleratorul LHC va produce acele date care vor descoperi bosonul Higgs. Trebuie să avem răbdare, mai ales că, în aceşti 3 ani, fizicienii nu stau cu mâinile în sân. Ci colectează, timp de 2 ani, date la energii de trei ori mai mari decât la Tevatron (accelerator din Statele Unite), înţeleg mai bine detectoarele lor, ca să fie gata atunci când vor începe căutări la energii de 7 ori mai mari ca la Tevatron, când vor căuta după bosonul Higgs şi alte comori din fizica particulelor".
"LHC este propriul lui prototip"

Adrian Buzatu crede că, deşi până acum "LHC nu a produs niciun rezultat ştiinţific", acest detaliu nu transformă proiectul într-un imens eşec. "E şi normal să nu fi colectat deja, căci pornirea unui instrument ştiinţific aşa de complex ca şi acceleratorul LHC, care este propriul lui prototip, se face cu greutate şi pas cu pas", spune tânărul cercetător român.

Bosonul Higgs, despre care puteţi citi mai multe aici, este ultimul teritoriu încă neexplorat şi neconfirmat din Modelul Standard. Modelul Standard al particulelor este o teorie a trei dintre cele patru forţe fundamentale (electromagnetică, nucleară slabă şi nucleară tare) şi a particulelor elementare care iau parte la aceste interacţiuni. Aceste particule organizează toată materia din Univers.

Şi acum ne întoarcem la întrebare lui Ellis: "De ce particulele au greutate?". Bosonul Higgs este considerat responsabil pentru asta, el este considerat de fizicieni "particula care oferă masă celorlalte particule". Dar, până nu se demonstrează experimental că există, el rămâne o teorie.

Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News