Senzația publicului inteligent că PSD nu are tragere de inimă să pună pe hârtie un plan coerent de relansare a României, deși i-a picat ocazia din cer, datorită împlinirii unui veac de unitate, nu este greșită.
Dacă și-ar înscrie pe steag acest obiectiv, Liviu Dragnea și-ar semna sentința, deoarece i-ar pune pe români pe gânduri. Iar acestora nu le-ar trebui mult să descopere că recursul la istorie, idealuri, obiective naționale îl pune pe șeful PSD în antiteză cu tot ce înseamnă glorie, morală, inteligență.
În febrilitatea discuției, mintea colectivă ar glisa către o întrebare cu predispoziție la depresie națională: chiar am fost aici și ne-am dobândit independența, suveranitatea și unitatea datorită liderilor luminoși care au prezentat imperiilor avantajele unei țări mari, sau am fost parașutați de marțienii aflați în căutarea unei colonii de pedeapsă?
În varianta că tot electoratul PSD este nerod, ceea ce mă îndoiesc profund, Dragnea ar putea să răspundă ușor la acuzațiile că este doar un om care știe literele democrației, dar nu poate scrie cu ele (analfabetism funcțional). Este deja cunoscută maniera sa de a face cristiane printre interogații punctuale – ironii pentru dudui ale căror idealuri se numesc Săptămâna Modei la Milano, ironii pentru anumiți cocalarii cu cravată autointitulați lideri județeni, ironii pentru publicul care apreciază că miștocăreala este un semn de inteligență avansată.
Sau, desigur, celebra „asta este doar o ciorbă reîncălzită”, spusă pentru propriul partid – oare le-a dat prafuri, le-a făcut vrăji? Dragnea nu poate să aducă în dezbaterea publică un veac la a cărui igniție stau partidele istorice, conduse de intelectuali autentici, nu de absolvenți de facultăți unde se învață psihologia râmei, căci și-ar devoala micimea. Totodată, nu are nici cum să condamne bolșevismul, pentru că s-ar dezice de reflexele PSD, întreținute cu drag.
Nu va recunoaște niciodată că 50 de ani de comunism au alterat ADN-ul unei națiuni și au făcut din „lasă că merge și-așa” sigurul ideal, cu o simbolistică la fel de puternică precum „Gott strafe England” sau „In God we trust”. Este chiar secretul supraviețuirii sale. Deci mimează. La Congresul din buncăr, la categoria „Centenar”, Dragnea a lansat „100 de obiective pentru România”. Adică un nou program electoral circumscris principiului „să fie bine, să nu fie rău”, care nici măcar nu este isteț. Autostrăzi, spitale, justiție, educație, agricultură, turism – orice ar trece prin mintea unui elev de clasa a IX-a intrat la cel mai slab liceu din România.
A fost o nouă dovadă că ridiculizează nu doar românii, ci și delegații la Congres – care, să ne înțelegem, de vreme ce au validat „pohta” unui tip tot mai suspect de dereglări la mansardă, cu apucături bolșevice, își merită soarta. Cum să provoace la construcția următorului veac al țării fără să amintească faptul că a fost tăvălită ca o prostituată de garnizoană? Doar se afla printre cătanele ce mieunau la gardul „statului paralel”, singurul său modus vivendi! Ar fi ca și când și-ar înjura mama.
Pe urmă, unii s-ar întreba: dar ce model de succes, bunăstare, bine colectiv ai tu în biografie astfel încât să revendici potențialul de lider providențial? Aa, Teleormanul? Ardelenii i-ar spune: no bine, meri și te culcă! Îndrăznesc să cred, însă, că nu doar ei.
Recomandările noastre
