Cele două războaie ale opiului din China

Cele două războaie ale opiului din China

Cele două războaie ale opiului din China . Cum a fost distrusă China imperială de consumul de droguri încurajat de europeni?

Cele două războaie ale opiului din China. Cum a fost distrusă China imperială de consumul de droguri încurajat de europeni?

Opiul a fost o substanţă care iniţial a fost folosită în tratamentul medical. El era produs în India, aflată sub protectorat britanic. În China comerţul internaţional era monopol al dinastiei Qing şi se desfăşura doar în portul Canton. Chinezii au început să importe opiu, adus de vase britanice din 1781. De obicei, mărfurile chineze erau cumpărate de britanici în schimbul argintului.

China  - Primul război al opiului

Deoarece argintul era folosit pe scară largă în China, Marea Britanie a început să resimtă acut ieşirea argintului din economia sa. De aceea, s-a decis să compenseze argintul cu opiul, a cărui vânzare a crescut de cinci ori până în 1837. Cu timpul, dinastia Qing a resimţit faptul că opiul devenise de la un medicament şi remediu administrat în anumite condiţii, un drog utilizat de peste 2 milioane de chinezi.

Ne puteți urmări și pe Google News

Chinezii au schimbat conducerea regiunii Canton, interzicând comerţul cu opiu. Început la 3 iunie 1839, în urma unor conflicte între navele engleze care transportau opiu şi militarii şi piraţii chinezi, primul război al opiului s-a desfăşurat până în august 1842, cu victoria englezilor care au reuşit prin Tratatul de la Nanking să înlăture monopolul comercial, chinezii fiind obligaţi să deschidă cinci porturi pentru comerţul internaţional. În plus, primul război al opiului s-a soldat cu pierderea Hong Kongului, devenit colonie engleză până către sfârşitul secolului XX.

Afganistan: Cultura de opiu în atenția regimului taliban

Afganistan: Cultura de opiu în atenția regimului taliban Sura foto: pixabay.com

China - Al doilea război al opiului

În perioada 1856-1860, a avut loc un al doilea război al opiului, de data aceasta, alături de englezi situându-se şi francezii. Se dorea legalizarea comerţului cu opiu şi liberalizarea comerţului Chinei, permisiunea de a recruta liber mână de lucru ieftină.

Fiind învinşi, în 1858, chinezii au fost nevoiţi să accepte încă 10 porturi cu statut internaţional şi să accepte legaţii engleze, franceze, ruseşti şi americane în Pekin, considerat „un oraş interzis”.

În plus cetăţenii occidentali aveau dreptul să circule liber în China, în regiunile interioare. Războiul s-a soldat cu numeroase distrugeri, inclusiv arderea Palatelor de Vară. Pe lângă importante despăgubiri de război, chinezii, prin Convenţia de la Pekin din 18 octombrie 1860, au trebuit să acorde liberă navigaţie străinilor pe Fluviul Galben şi Fluviul Albastru, libertate religioasă deplină, şi, în plus să legalizeze comerţul cu opiu. Englezii au obţinut şi dreptul să transporte prizonieri chinezi spre America, pe navele lor.

Sursa foto: Evenimentul Istoric