Bărbaţii erau obligaţi să se violeze între ei pentru a-i distra pe gardienii plictisiţi. Femeile erau siluite în faţa propriilor familii pentru a obţine confesiunea dorită. Un raport cutremurător al Amnesty International relevă că aproape 18.000 de deţinuţi sirieni au murit sau au dispărut fără urmă în închisorile regimului al-Assad.
Amnesty International nu a reuşit nici până la ora actuală să intre în închisorile guvernamentale deşi în ultimii ani a solicitat insistent şi în mod repetat accesul. A compilat în cele din urmă mărturiile mai multor zeci de deţinuţi iar imaginea care se conturează este terifiantă: începând din 2011, cel puţin zece oameni au murit în fiecare zi în închisorile regimului de la Damasc. Fie că erau bărbaţi, fie care femei, deţinuţii erau torturaţi cu electroşocuri, ţinuţi în frig, în poziţii chinuitoare, violaţi, fără tratament medical, mâncare sau apă, relevă cele 69 de pagini ale raportului întocmit de Amnesty pe baza mărturiilor a 65 de foşti prizonieri. Cie mai mulţi au trecut prin infernul din Saydnaya, terifianta închsioare militară din nordul Damascului.
“Din cauza condiţiilor execrabile arătam îngrozitor, miroseam a hoit, astfel că gardienii nu erau interesaţi să ne abuzeze sexual. Se distrau punându-ne să ne dezbrăcăm, alegeau doi dintre noi, pe cel mai mic şi pe cel mai mare iar pe cel mai voluminos îl obligau să-l violeze pe celălalt. Nu aveam de ales pentru că ştiam că dacă nu ne supunem, vom muri”, a povestit Omar S, care mai spune că doar a privit astfel de orori, având norocul să nu devină protagonist.
Foştii deţinuţi, în special foşti angajaţi ai serviciilor secrete, erau ţinuţi claie peste grămadă în încăperi atât de mici încât nici loc să se întoarcă de pe o parte pe alta n-aveau.
“Încercau să termine cu noi”, crede Jalal. Un altul spune că, în carcera ramurii 235 a Serviciului de informaţii militare, ventilaţia s-a stricat sau a fost oprită o singură zi, provocând moartea, prin sufocare,a cel puţin şapte dintre deţinuţi.
“Au început să ne lovească pentru a afla cine mai e în viaţa şi cine nu. M-am ridicat eu şi apoi un alt deţinut. Atunci am realizat că eram singurii supravieţuitori şi că dormisem alături de şapte cadavre. Mai târziu am văzut cum cărau trupurile neînsufleţite pe coridor. Cred că am văzut cel puţin 25 de morţi”, a povestit deţinutul.
Raportul Amnesty estimează că între martie 2011, când au izbucnit revoltele împotriva regimului lui Bashar al-Assad, şi decembrie 2015, în închisorile siriene controlate de forţele loialiste au murit 17.723 de oameni, adică în jur de zece persoane pe zi, respectiv, 300 pe lună. “Ne tratau ca pe nişte animale. Voiau să ne dezumanizeze complet. Am văzut nu sânge, ci râuri de sânge. Nu mi-am imaginea niciodată că omenire poate coborî până la un asemenea nivel”, spune Samer, un avocat din Hama, aflat şi el printre cei intervievaţi de Amnesty.
“De zeci de ani, forţele care au sprijinit guvernul sirian au folosit tortura ca mijloc de zdrobire a opozanţilor. Astăzi, tortura e folosită în mod sistematic şi la scară mare pentru descurajarea oricărei tentative de opoziţie faţă de regimul de la Damasc iar numărul mare de victime ne indică faptul că e vorba despre crime împotriva umanităţii”, precizează Philip Luther, director Amnesty pentru Orientul Mijlociu şi Africa de Nord.