Sfântul Ierarh Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu (Teologul), s-a născut în anul 328 în cetatea Nazianz din Capadocia şi a trăit în vremea împăraţilor Valens (364-378) şi Teodosie cel Mare (379-395).

S-a născut într-o familie nobilă și credincioasă, Sfinţii Grigorie cel Bătrân şi Nona. Tatăl său, deşi venise la credinţă de puţină vreme, a fost hirotonit episcop de Nazianz pentru vrednicia sa.

Din tinereţe, Grigorie a învăţat la şcolile cele mai importante ale vremii: la Cezareea Capadociei, unde s-a împrietenit cu Sfântul Vasile cel Mare, la Cezareea Palestinei, la Alexandria şi la Atena, şcoala cea mai înaltă de atunci, unde a şi fost rugat să rămână ca profesor.

S-a întors în Capadocia, iar tatăl său, care era acum bătrân, l-a hirotonit preot împotriva dorinței sale. Voind bătrânul să-l ungă episcop în locul său, Sfântul Grigorie, nedoritor de mărire, a fugit în pustie, lângă Sfântul Vasile cel Mare, prietenul său.

De aici s-a întors după o vreme, chemat în ajutor de tatăl său, ajuns neputincios din cauza bătrâneţii.

Ulterior, va fi totuși sfinţit episcop al cetății Sasima, tot fără voia lui, chiar de prietenul său, Vasile cel Mare.

Sfântul Grigorie era un vorbitor înnăscut. Iubea viaţa duhovnicească, poezia creştină şi teologia pe înţelesul oamenilor.

Când Biserica din Constantinopol a fost ameninţată de ereziile lui Arie şi Macedonie, Sfântul Grigorie a fost chemat de puţinii dreptcredincioşi rămași în cetate ca să le fie păstor, iar el a primit.

Sfântul Grigorie i-a adunat pe credincioşi într-o bisericuţă mărginaşă, pe care a numit-o Biserica Învierii, deschisă în casa uneia dintre rudele sale.

Aici a rostit şi vestitele cinci Cuvântări teologice, care i-au adus faima de mare teolog, pentru că explica pe înţelesul oamenilor învăţătura despre Sfânta Treime.

Astfel, el i-a întors pe cei mai mulţi la dreapta credinţă, devenind arhiepiscop al cetăţii imperiale, Constantinopol.

În această calitate, a participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic, ţinut în anul 381, la Constantinopol, pe vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395).

Sfântul Grigorie a adus argumente împotriva învăţăturilor greşite care tulburau atunci Biserica, susţinând dumnezeirea Duhului Sfânt şi învăţătura ortodoxă despre Sfânta Treime.

Din pricina neînţelegerilor provocate de invidia unora, Sfântul a părăsit scaunul arhieresc şi s-a retras în singurătate, dedicându-se scrisului. Opera sa este realmente o comoară de înțelepciune și simplitate.

Este considerat unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii Ortodoxe și cu siguranță cel mai mare teolog al Sfintei Treimi

Sfântul Grigorie s-a mutat la Domnul pe 25 ianuarie, în anul 389.