Dopajul este una din marile „arme” ale sportului actual. „Evenimentul zilei” prezintă câteva legende ale fenomenului, care au plecat de la zero și au devenit eroi, indiferent de substanțele la care au apelat pentru a escalada vârful carierei. Trișorii eu existat mereu, în orice tip de competiție, iar dopajul a devenit o adevărată industrie a campionilor de tinichea, iar acest lucru distruge, pătează, una dintre cele mai îndrăgite competiții: sportul. Per ansamblu, sute de milioane de euro sunt cheltuite anual pentru a naște noi substanțe care să nu fie depistate la controalele antidoping. În acest caz, Agenția Mondială Anti-Doping „aruncă” în fiecare an peste 28 de milioane de euro pentru a-i demasca pe trișori, însă această sumă este considerată deja prea mică.
Ciclistul Lance Armstrong a știut prea bine să păcălească ciclismul
Americanul Lance Armstrong a fugit, în cariera sa de sportiv, o bună perioadă de timp de testele anti-doping. Totuși, regulamentele nu prevăd sancțiuni în cazul în care sportivii sunt în orașul declarat, dar nu pot fi găsiți acasă sau, pur și simplu, nu deschid ușa medicilor veniți să efectueze testul. Această strategie a fost folosită frecvent de Armstrong, se arăta într-un raport. În situațiile în care testul nu putea fi evitat, Armstrong și colegii lui primeau soluții saline care să mascheze efectele substanțelor dopante. Septuplul câștigător al Turului Franței a fost depistat, în 1999, an în care s-a impus pentru prima dată în celebra competiție din Hexagon, unde rutierul folosea Eritropoietina, o substanță care mărește capacitatea de efort sporind numărul de globule roșii din sânge. După dezvăluirea adevărului, Federația Internațională de Ciclism i-a anulat în 2013 lui Armstrong întregul palmares și l-a suspendat pe viață din activitatea sportivă. Uniunea Ciclistă Internațională anunțase, atunci, că i-a retras americanului cele șapte titluri din Turul Franței, după raportul USADA în care rutierul texan a fost acuzat de dopaj sistematic. „În acea generație, nu. Nu eu am inventat cultura asta, dar nici nu am încercat să o opresc” a răspuns Lance, după ce a fost întrebat de Oprah Winfrey dacă era posibil să câștige fără să se dopeze.
În anii ’80, Canada a dat lumii un atlet fabulos: Ben Johnson. Un sprinter care dobora record după record și care domina proba de 100 de metri. Apogeul lui Johnson s-a înregistrat în anul 1987, atunci când a devenit cel mai rapid om din lume, alergând această probă în 9, 83 secunde, iar un an mai târziu, sportivul canadian avea să stabilească un nou record, 9 secunde și 79 de sutimi. „Aș fi terminat și mai repede dacă nu ridicam mâna la final”, a declarat atunci Johnson. Faima lui s-a evaporat la scurt timp după ce a rupt gura târgului cu aceste cifre. A urmat testul antidoping, care a făcut ca adevărul să iasă la iveală într-un mod dezamăgitor. Marele atlet Ben Johnson utiliza steroizi! Mai mult decât atât, patru „viteziști” din primii cinci care încheiaseră cursa în spatele lui Johnson au fost depistați la rândul lor pozitiv. Inițial a negat, dar canadianul a recunoscut că lua steroizi încă din 1981. În urma propriilor mărturisiri, lui Johnson i s-au șters toate recordurile, cel de la Olimpiada din 1988, dar și cel din anul anterior. Johnson a alergat din noi în 1991, după suspendare, iar în 1993 a fost găsit încă o dată dopat și a fost exclus pe viață din atletism!
Marion Jones a recunoscut printr-o scrisoare că a luat steroizi
Maradona a avut propriul meci cu cocaina
Turley, găsit vinovat în două rânduri
Mutu, faima, Chelsea și drogurile
Adrian Mutu începuse să-i încânte pe fanii de pe „Stamford Bridge”, în 2004, an în care a îmbrăcat tricoul formației Chelsea Londra. Bucuria nu a durat mult, pentru că în acel an fotbalistul român a fost testat pozitiv, cu cocaină. A fost aspru pedepsit, primind o suspedare de șapte luni și rupând inimile suporterilor trupei londoneze. În acel an, Jose Mourinho, tehnicianul de atunci al lui Chelsea, s-a arătat vizibil deranjat de Adrian