Dopajul este una din marile „arme” ale sportului actual. „Evenimentul zilei” prezintă câteva legende ale fenomenului, care au plecat de la zero și au devenit eroi, indiferent de substanțele la care au apelat pentru a escalada vârful carierei. Trișorii eu existat mereu, în orice tip de competiție, iar dopajul a devenit o adevărată industrie a campionilor de tinichea, iar acest lucru distruge, pătează, una dintre cele mai îndrăgite competiții: sportul. Per ansamblu, sute de milioane de euro sunt cheltuite anual pentru a naște noi substanțe care să nu fie depistate la controalele antidoping. În acest caz, Agenția Mondială Anti-Doping „aruncă” în fiecare an peste 28 de milioane de euro pentru a-i demasca pe trișori, însă această sumă este considerată deja prea mică.

Ciclistul Lance Armstrong a știut prea bine să păcălească ciclismul

Americanul Lance Armstrong a fugit, în cariera sa de sportiv, o bună perioadă de timp de testele anti-doping. Totuși, regulamentele nu prevăd sancțiuni în cazul în care sportivii sunt în orașul declarat, dar nu pot fi găsiți acasă sau, pur și simplu, nu deschid ușa medicilor veniți să efectueze testul. Această strategie a fost folosită frecvent de Armstrong, se arăta într-un raport. În situațiile în care testul nu putea fi evitat, Armstrong și colegii lui primeau soluții saline care să mascheze efectele substanțelor dopante. Septuplul câștigător al Turului Franței a fost depistat, în 1999, an în care s-a impus pentru prima dată în celebra competiție din Hexagon, unde rutierul folosea Eritropoietina, o substanță care mărește capacitatea de efort sporind numărul de globule roșii din sânge. După dezvăluirea adevărului, Federația Internațională de Ciclism i-a anulat în 2013 lui Armstrong întregul palmares și l-a suspendat pe viață din activitatea sportivă. Uniunea Ciclistă Internațională anunțase, atunci, că i-a retras americanului cele șapte titluri din Turul Franței, după raportul USADA în care rutierul texan a fost acuzat de dopaj sistematic. „În acea generație, nu. Nu eu am inventat cultura asta, dar nici nu am încercat să o opresc” a răspuns Lance, după ce a fost întrebat de Oprah Winfrey dacă era posibil să câștige fără să se dopeze.

Cariera de aur a lui Ben Johnson s-a clădit pe seama dopajului

În anii ’80, Canada a dat lumii un atlet fabulos: Ben Johnson. Un sprinter care dobora record după record și care domina proba de 100 de metri. Apogeul lui Johnson s-a înregistrat în anul 1987, atunci când a devenit cel mai rapid om din lume, alergând această probă în 9, 83 secunde, iar un an mai târziu, sportivul canadian avea să stabilească un nou record, 9 secunde și 79 de sutimi. „Aș fi terminat și mai repede dacă nu ridicam mâna la final”, a declarat atunci Johnson. Faima lui s-a evaporat la scurt timp după ce a rupt gura târgului cu aceste cifre. A urmat testul antidoping, care a făcut ca adevărul să iasă la iveală într-un mod dezamăgitor. Marele atlet Ben Johnson utiliza steroizi! Mai mult decât atât, patru „viteziști” din primii cinci care încheiaseră cursa în spatele lui Johnson au fost depistați la rândul lor pozitiv. Inițial a negat, dar canadianul a recunoscut că lua steroizi încă din 1981. În urma propriilor mărturisiri, lui Johnson i s-au șters toate recordurile, cel de la Olimpiada din 1988, dar și cel din anul anterior. Johnson a alergat din noi în 1991, după suspendare, iar în 1993 a fost găsit încă o dată dopat și a fost exclus pe viață din atletism!

Marion Jones a recunoscut printr-o scrisoare că a luat steroizi

Atleta americană Marion Jones a recunoscut faptul că a luat steroizi vreme de doi ani, înainte de participarea la Jocurile Olimpice de la Sydney, acolo unde a cucerit cinci medalii: trei medalii de aur și două de bronz. Americanca a mărturisit că a apelat la dopaj printr-o scrisoare trimisă unor prieteni, iar, în final, i-au fost confiscate toate medaliile cucerite la Olimpiada din 2000. După ce a rămas fără aceste distincții, Marion a primit la acea vreme și o condamnare pentru sperjur. Atleta preciza în scrisoarea respectivă că începuse să consume THG în 1999, la sfatul antrenorului său din acea perioada, Trevor Graham, care i-ar fi spus că este vorba despre un supliment nutrițional.

Maradona a avut propriul meci cu cocaina

Unul dintre cei mai mai jucători din istorie, Diego Armando Maradona, a fost suspendat, în 1991, după ce a fost depistat pozitiv cu cocaină, în Italia, iar în 1994 a fost exclus de la Cupa Mondială din SUA, fiind găsit dopat cu efedrină. Fostul mare jucător a avut probleme de sănătate din cauza consumului de cocaină și nu de puține ori a avut conflicte cu jurnaliști și cu oficiali din fotbal. În 1997, Maradona a fost spitalizat la Santiago pentru că i s-a făcut rău după ce a participat la o emisiune de televiziune. Trei ani mai târziu, în 2000, i s-a făcut rău în stațiunea Punta del Este, din Uruguay. Medicii au constatat că suferea de hipertensiune arterială și că în organismul său existau urme de cocaină. Între 2001 și 2004, fosta glorie a lui Napoli a fost tratată în Cuba pentru dependența de cocaină. Mai mult, în 2004, Maradona a suferit un stop cardiorespirator și a avut hipertensiune, fiind la un pas să moară.

Turley, găsit vinovat în două rânduri

Billy Turley este un portar englez care nu a evoluat niciodată în Premier League. A fost testat pozitiv pentru prima dată în 2002, cu nandrolon, iar doi ani mai târziu, cu cocaină. Goalkeeperul englez a fost atunci dat afară de clubul său Rushden & Diamonds, iar în momentul de față joacă pentru Brackley Town, în a cincea Ligă din Anglia. Printre fotbaliștii celebri care au mai fost testați pozitiv cu cocaină se numără Rene Higuita (Columbia), Mark Bosnich (Australia), Mark Iuliano și Jonathan Bachini (Italia).

Mutu, faima, Chelsea și drogurile

Adrian Mutu începuse să-i încânte pe fanii de pe „Stamford Bridge”, în 2004, an în care a îmbrăcat tricoul formației Chelsea Londra. Bucuria nu a durat mult, pentru că în acel an fotbalistul român a fost testat pozitiv, cu cocaină. A fost aspru pedepsit, primind o suspedare de șapte luni și rupând inimile suporterilor trupei londoneze. În acel an, Jose Mourinho, tehnicianul de atunci al lui Chelsea, s-a arătat vizibil deranjat de Adrian Mutu, Scott Parker și Carlo Cudicini, care au absentat de la câteva antrenamente invocând motive puerile, iar antrenorul portughez a cerut ca cei trei jucători să fie supuși unor teste anti- doping. Ulterior, Chelsea a renunțat la serviciile românului, iar după perioada de suspendare, „Briliantul” a revenit în fotbalul mare, în Italia, la Juventus. Însă nici în „Cizmă” atacantul român nu a fost menajat de către oficialii trupei din Torino. Comitetul Olimpic Italian anunțase la 10 ianuarie 2010 că Mutu a fost testat pozitiv la substanța sibutramină, în urma unui control. Această substanță se folosește în tratamentul obezității și acționează prin reducerea senzației de foame, figurând pe lista produselor interzise de către Agenția Mondială Antidoping.