Domnul Putin a declarat ”mobilizația”: 300.000 tineri ruși între 27 și 35 de ani sunt chemați la arme. Iar după aceea, domnul Putin a plecat în vacanță sde toamnă, la Valdai. Nici experții militari occidentali nu par impresionați. În schimb, statele Organizației de Cooperare de la Șanhai se pregătesc pentru ce e mai rău. Oare de ce?
Legal și ilegal. În Federația Rusă, mobilizarea este reglementată de Legea N.31-FZ din 26 februarie 1997. Starea de mobilizare poate fi decretată, prin Ordin Prezidențial, după declararea stării de război, ca urmare „a unei agresiuni sau a unui atac armat împotriva Federației Ruse”. Deci, ca să fie legal, mai întâi ar fi trebuit declarată starea de război, și abia apoi ar fi trebuit emis Ordinul de mobilizare. Domnul Putin n-a ținut cont.
Motivul: legea rusă nu permite declararea stării de război decât în cazul: 1. atacului armat din partea altui Stat și 2. atunci când conflictul se desfășoară pe teritoriul Federației Ruse. Cele două condiții sunt determinate de Legea internațională, care interzice agresiunea armată și războiul de agresiune. În 1997, Rusia încă mai avea scrupule. Azi nu mai are.
Rusia nu a fost atacată de alt Stat, conflictul armat nu are loc pe teritoriul său, starea de război cu Ucraina nu putut fi legal declarată. În absența stării de război, Ordinul de mobilizare a fost emis cu încălcarea Legii N.31FZ/26.02.1997. Mobilizarea e ilegală.
Iar când un Stat ajunge să-și încalce propriile legi, situația e gravă. Primele consecințe grave au apărut imediat: Bursa de la Moscova s-a prăbușit. Într-o singură zi, acțiunile Gazprom au pierdut 9,62%, Sberbank – 8,47%, Lukoil – 10,47%, iar Rosneft – 10,61%.
Ce înseamnă ”parțial”? Legea rusească prevede că mobilizarea poate să fie totală sau parțială. În ambele cazuri, condițiile de legalitate sunt aceleași: existența unei agresiuni externe, conflict pe teritoriul Rusiei, declararea stării de război, abia apoi mobilizarea. Cât ar fi ea de ”parțială”, mobilizarea domnului Putin tot ilegală rămâne.
S-a creat impresia falsă că mobilizarea ”parțială” se referă la numărul de cetățeni chemați sub arme: 300.000. Dar, de fapt, acest număr nu apare niciunde în Decret. În timp de pace, forțele terestre ale Rusiei numără cam 280.000 de militari. Cu unitățile de aerodesant (VDV), 300.000. De aici provine cifra avansată de șaman-generalul Șoigu, ministrul Apărării: se intenționează recrutarea încă unei armate. Indirect, se recunoaște astfel că armata cu care Rusia a pornit războiul, acum 7 luni, a fost practic distrusă. Asta corespunde cu estimările oficiale occidentale: 55 mii morți, de trei ori atâția răniți, total 220.000. În prezent frontul de 1.000 km din Ucraina e ținut de 60 – 80 mii veterani ruși.
În realitate, conform legii, conceptul de mobilizare ”parțială” trimite la altceva: mobilizarea limitată la anumite teritorii din cadrul Federației Ruse. Articolul 7 (Secret de Serviciu!) precizează care ”anume teritorii” ale Federației sunt vizate. Oare de ce lista acestora e secretă?
Algoritme și proceduri. Conform legii, odată ce ”mobilizația” a fost declarată, autoritățile, cu sprijinul Miliției, emit ordine de chemare și opresc pe stradă persoanele care, având în vedere vârsta, sunt potențial mobilizabile. Recrutare cu arcanul.
Incorporabilii arestați pe stradă sunt conduși direct la cazărmi. Cei care primesc ordine de mobilizare acasă trebuie să se prezinte singuri la cazărmi. În caz contrar, sunt pasibili de o amendă nu prea mare: 3.000 ruble (vreo 200 lei). Mai precis, erau pasibili de amendă până luni, când Duma de Stat (Parlamentul Rusiei) a modificat Codul Penal, sustragerea de la mobilizare devenind faptă penală. Deci de acum încolo, ”refuznicii” fac pușcărie.
Există un clenci: ești obligat să te prezinți la unitate doar dacă ai primit ordinul de mobilizare în formă fizică. Adică, factorul poștal ți-a înmânat foaia de hârtie și ai semnat de primire. De aici, avalanșa de cereri de concediu neplătit în rândul tinerilor între 27 și 35 de ani. De aici și îmbulzeala la granițele Rusiei: dacă n-ai primit ordinul, nu apari pe listă și nimeni nu îți poate interzice ieșirea din țară, dacă ai un pașaport valabil. Deci ideea cu ”birouri de recrutare la frontierele cu Georgia și Kazahstan” e pur și simplu o păcăleală sinistră. E de înțeles obida cu care domnul Medvedev scria ieri, pe contul său Vkontakte: „Osetia de Nord și de Sud, Abhazia ca și restul teritoriilor Georgiei nu au altă soartă decât să se unească, ca părți ale unui singur Stat, cu Rusia”. Fiindcă, ca și Kazahstanul, „e un Sat artificial”. Ca și Ucraina: State artificiale, deci ținte pentru de o viitoare ”denazificare”.
Probabil că Rusia domnului Putin va ajunge curând la concluzia că trebuie să ”denazifice” toate Statele vecine: sâmbătă, Tsakhia Elbegdorj, fost președinte al Mongoliei și actual președinte al Federației Mondiale Mongole, a declarat că sunt bineveniți în Mongolia toți cei care fug de mobilizarea ilegală, și mai ales membrii popoarelor mongole din Rusia (Buryații, Tuva, Kalmîcii), care sunt ”folosiți ca și carne de tun și nimic altceva”. Sfâîrșitul mesajului este semnificativ: „Azi fugiți din fața brutalității, cruzimii și chiar morții. Mîine veți începe să vă eliberați țara de sub dictatură!”
Cei vizați. Iar președintele Elbegdorj pare să aibă dreptate. În marile orașe ale Rusiei, presa internațională semnalează numai demonstrații de protest – dar nu și baraje ale Miliției pe străzi sau recrutări ”cu arcanul”. Cu totul alta este însă situația în teritoriile Federației Ruse locuite de minoritățile etnice turcice, mongole, caucaziene. Spre exemplu în Daghestan și mai la est, la Magadan, pe străzi au apărut baraje de Miliție (li se zice ”centre de recrutare mobile”, iar tinerii sunt recrutați cu arcanul și trimiși cu avionul într-o direcție necunoscută. Situația a creat deja nemulțumiri: în raionul Babayurtovsky din Daghestan, protestatarii au blocat șoseaua Hasaviurt – Mahacikala. A fost nevoie de focuri de avertisment pentru a-i dispersa.
Datele preliminare arată că ”mobilizația” vizează preponderent zonele rurale cu populație etnică non-slavă, precum Yakutia, Saha, Buryatia, Daghestan și Cecenia, de unde Armata Rusă tot recrutează, de un an încoace, ”carne de tun” pentru războiul din Ucraina. E o veche tradiție țaristă, preluată de Regimul Putin. Și, bineînțeles, recrutările cu arcanul au început să fie semnalate în Doneț, Luhansk și Crimeea, unde populația ”republicilor” separatiste a început să simtă din plin gustul ”libertății” aduse de Putin și poporul rus...
Așa cum scriam recent, starea de fapt e ușor de constatat: toate materialele video de pe fronturile Ucrainei arată militari ruși dintre care cam trei sferturi au trăsături asiatice. Dar proporția minorităților etnice non-slave este, în Rusia, exact inversă: 25%. Așa cum remarca mai deunăzi și expertul OSCE Bakhti Nishanov, minoritățile etnice din republicile îndepărtate ale Rusiei sunt “mobilizate într-un număr disproporționat de mare”. Chiar și liderul cecen, Ramzan Kadîrov, unul dintre cei mai vehemenți susținători ai războiului, a început să simtă încotro bate vântul și a refuzat să organizeze mobilizarea în Cecenia: a dat deja 20.000 de voluntari pe front! Până și Kadîrov știe că revolta mocnește...
De aceea, Articolul 7 al Decretului este Secret de Serviciu: să nu se răscoale Yakutia, Saha, Buryatia, Daghestanul... Și poate nu degeaba, anticipând posibile tulburări grave dincolo de frontieră, Kazahstanul și China desfășoară în aceste zile manevre la granițele Rusiei.
Umbra pușcăriei. Acum 45 de ani, când am ajuns, ca tânăr recrut cu termen redus, în curtea cazărmii de la Corbu (Constanța), șeful unității, nea Scăfaru, ne-a adunat roată pe iarbă și ne-a explicat că de-acum suntem în umbra pușcăriei, detaliind Codul Penal.
Armata RSR era constituită după gloriosul exemplu al Armatei Ruse, unde și azi instrucția recruților se face în umbra pușcăriei. Fiindcă Duma tocmai a modificat articolul 332 din Codul Penal al Federației Ruse: neîndeplinirea ordinului dat de un superior se pedepsește cu 2 ani de pușcărie, iar refuzul de a participa la activități militare, cu 3 ani. Asta, în cazul recruților, care nu au mai efectuat serviciul militar. Și chiar înainte de jurământul militar!
Știind cât poate conta pe ”entuziasmul” celor recrutați cu arcanul, în procesul de instrucție, doctrina militară rusească acordă o atenție deosebită pușcăriei, iar nu pregătirii militare propriu-zise. Rezultatele s-au văzut din primele zile de luptă: militari profesioniști ai diviziilor ”de Gardă” și-au abandonat tancurile prin șanțuri și au luat-o pe arătură.
Și de această dată, Kremlinul a găsit soluția: evident, tot pușcăria. Recent, Duma a modificat și art. 337 și 352.1 din Codului Penal: părăsirea unității se pedepsește cu până la 10 ani pușcărie, ca și ”predarea voluntară”. Deci, te capturează ucrainenii, și atunci când în sfârșit te eliberează din lagăr și ajungi acasă din prizonierat, te așteaptă cătușele și 10 ani de Gulag pentru ”predare voluntară”. Exact ca pe vremea lui papașa Stalin.
Dar oare de ce a fost nevoie de această avalanșă de modificări la Codul Penal? Fiindcă ”mobilizația” putinistă se aplică și militarilor sub contract, care și-au terminat stagiul contractual. Peste 100.000! Când s-au înrolat, li s-a promis că, după un an sau doi, pot reveni la familiile lor. Iar acum, când s-a împlinit termenul de liberare, domnul Putin i-a declarat ”rezerviști” și... i-a mobilizat. Adică, așa cum le explică ofițerii, sunt obligați sub amenințarea pușcăriei să rămână în continuare pe front, pe bani mult mai puțini. Acești veterani ar trebui să încadreze și să instruiască ”la locul de muncă” masele de recruți recalcitranți, cărora din prima clipă li s-a explicat: „Uitați că ați avut vreodată o viață în civilie! De la o zi la alta se adaugă alte amendamente la Lege. Există un plan, care e păstrat secret: mobilizarea asta va fi prelungită un an, un an și jumătate, poate chiar doi ani, în funcție de rezultatul războiului”.
Carne de tun. Conform legii rusești, recruții ar trebui să urmeze cel puțin patru luni de instrucție înainte de a ajunge pe front. Dar precum am văzut, nu instrucția este prioritară, ci umbra pușcăriei. Fiindcă în Ucraina nu e război, ci ”operațiune militară specială”. Ca atare, un ordin al ministrului, domnul Șoigu, stabilește că 15 zile de instrucție sunt suficiente, după care recruții pot fi trimiși pe front. În realitate, se semnalează deja, după câteva zile de la mobilizare, batalioane de recruți sosind pe front la Lyman și Yampil.
Deci, batalioane etnic compacte, ne-ruse, de recruți luați cu arcanul, încadrați cu gradați co-etnici, popriți cu forța pe front. Începem să înțelegem de ce serviciul militar e perceput ca un fel de pușcărie, unde ofițerii (de etnie slavă) fac oficiul de gardieni. O armată de sclavi! Nu am termen de comparație în istoria militară modernă pentru acest mixt exploziv. Cunoscând cam cât poate conta pe asemenea ”apărători”, Comandamentul Flotei Mării Negre a început evacuarea navelor militare rusești din Sevastopol. Fiindcă nu se știe când se prăbușește frontul din nordul Crimeii și rada portului militar ajunge în raza de acțiune a HIMARS. Prețioasele submarine au fost deja evacuate la Novorossisk.
Evident, domnul Șoigu ar fi dorit să adune cu arcanul cât mai mulți recruți, dar capacitățile de cazarmare astea sunt: 300.000 de paturi eliberate de cei ajunși prin spitale, prin morminte sau prin Ucraina. Dar cu ce va echipa acești recruți? Așa cum s-a văzut pe frontul ucrainean, de la bun început, din februarie, soldații ruși au fost adesea nevoiți să-și cumpere pe cont propriu uniformele și bocancii.
Și astfel, prin jurnalele de actualități vedem recruții plecând spre front, echipați cu rămășițele Războiului din Afganistan: bocanci sovietici „kirza”, din piele artificială (mucegaiul se șterge ușor, nu pătrunde în mușama), uniforme kaki de vară (cărora în armata sovietică li se spunea, nu știu de ce, ”uniforme antigaz”), căști de oțel model 1941. Vor arăta cam ca Armata RSR, în filmele cu Revoluția Română. Dar nu aspectul e grav, ci faptul că, echipați astfel, vor trebui să-și petreacă iarna în aer liber, pe câmpurile Ucrainei. Unde au început deja ploile de toamnă, iar peste o lună va fi tare, tare frig.
Și cu ce-i vor înarma? Deja, în iulie-august, Rusia a fost nevoită să recurgă la tot felul de antichități pentru a înarma ”milițiile populare” din Doneț și Luhansk. Acum îi văd pe recruți plecând spre front, cu puști Mosin-Nagant model 1930: alea lungi cât un stat de om, cu baionetă-țepușă, care nu poate fi scoasă. E cam greu cu așa ceva prin tranșee, dar aceste arme au un mare avantaj: ofițerul rus vede imediat când soldatul kalmâc coboară arma spre el, să-l ”achite”. Și are timp să se apere, să scoată pistolul Makarov. Nu e ficțiune, ci trista realitate: în cel puțin două cazuri, mobilizații, de cum s-au văzut cu arma-n mână, au deschis focul asupra ofițerilor centrelor de mobilizare. De aceea, acum muniția nu li se dă decât la sosirea pe front, când îi bagă în tranșee: sunt mai ușor de controlat.
Idti na Front! Echipați ștoc-afghan și înarmați muzeu, mobilizații sunt, conform Legii rusești, buni de front. Conducerea rusă a găsit deja vinovații pentru situația creată: nu corupția endemică instaurată de regimul putinist, ci ”managementul defectuos”: șeful Spatelui Armatei, generalul Dmitry Bulgakov, a fost pus la dispoziție și înlocuit cu gl. col. Mihail Mizințev. Evident, domnii Soigu și Putin își dau bine seama că nici generalul Mizințev nu face minuni: mobilizații vor fi nevoiți să lupte precum spartanii la Termopile, în pielea goală și înarmați cu cuțitoaie! Numai că ăia luptau în Grecia și erau profesioniști.
Cu asemenea trupe de strânsură, domnii Soigu și Putin știu bine că nu vor recuceri terenul pierdut în ultimele săptămâni. Dar speră măcar să oprească contra-ofensiva ucraineană. De aceea, în aceste zile geniștii Armatei Ruse sapă mecanizat, prin Luhansk, trei linii succesive de tranșee: două pentru mobilizați, iar a treia, pentru detașamentele de baraj. Pentru kadîroviți. Iar artileria ucraineană îi lasă să lucreze: când vezi că dușmanul face greșeli, nu-l deranja! În schimb, ucrainenii repară de zor releele de telefonie mobilă de pe teritoriul eliberat. Cine știe de ce, cartelele rusești au acces gratuit în rețea: mobilizații vor putea trimite familiilor de acasă filmulețe de neuitat cu sejurul lor eroic în Luhansk!
Când sosesc pe front, în ”triunghiul Vasylivka - Pology - Tokma ”, sub ploile care au și început, mobilizații găsesc tranșeele necăptușite, pe jumătate pline de apă. Li se distribuie foi de cort, să se adăpostească, apoi li se aduce la cunoștință Prikazul 222, prin care domnul Putin le interzice să se retragă din regiunea Herson, în termeni care reiau aproape cuvânt cu cuvânt Ordinul 227 emis în iulie 1942 de tovarășul Stalin: ”Nici un pas înapoi!”.
Prikaz 222. Ca și ordinul lui Stalin de acum 80 de ani, Prikaz 222/2022 nu e difuzat în formă scrisă, dar în medii dintre cele mai diverse din Rusia se comentează că e prelucrat de comandanți tuturor formațiunilor, până la ultimul pluton de mobilizați:
„După pierderea Ucrainei, Republicilor Baltice, a Donețului și altor ținuturi, avem mult mai puțin teritoriu, mult mai puțini oameni, mai puțină pâine, mai puțin oțel, mai puține fabrici. Am pierdut mai mult de 70 de milioane de oameni, mai mult de 800 de milioane de ocale de pâine pe an și mai mult de 10 milioane de tone de oțel pe an. Acum nu mai avem avantaj asupra Occidentului colectiv nici în rezerve de oameni și nici în rezerve de grâu. Să ne retragem în continuare, înseamnă pierzania noastră, pierzania Patriei Mume. Concluzia e una singură: e vremea să oprim retragerea! Nici un pas înapoi! Deci:
(...) Comandanții vor forma la nivelul fiecărei Armate între 3 și 5 detașamente de baraj (заградительный отряд, mai pe scurt заградотряд), alcătuite din până la 200 de kadâroviți bine înarmați, care vor fi amplasate direct în spatele diviziilor instabile, pentru ca în caz de panică sau retragere în dezordine, elementele panicarde și lașii să fie împușcați pe loc, ajutând astfel mobilizații cinstiți să-și facă datoria față de Patria Mumă.”
După care, artileria ucraineană va începe să-i piseze sistematic pe noii veniți, transformându-le tranșeele într-o mare de noroi: faimoasa ”rasputița”. Nu vor fi protejați prin foc de contra-baterie, fiindcă artileria rusă e în criză de muniție. După întâlnirea dintre domnii Putin și Xi Jinping, de la Samarkand, și după ce domnul Putin s-a dovedit a fi neascultător, tovarășul Kim Jong-un a primit un telefon de unde trebuie și a descoperit brusc că nu va livra Rusiei nici muniție de artilerie, și nici ”voluntari” nord-coreeni.
Așa cum scriam cu săptămâni în urmă, după împotmolirea ofensivei din mai, singura opțiune a cotropitorilor era ”înghețarea” conflictului peste iarnă, cu speranța că între timp Ucraina va pierde sprijinul Occidentului. Iar Prikaz 222 nu va funcționa, așa cum nu a funcționat nici Ordinul stalinist de acum 80 de ani: detașamentele de baraj au fost desființate tacit, după câteva luni. Fiindcă exista riscul unei ”evoluții italiene”.
Caporetto Bis. Să ne reamintim. Octombrie 1917: generalul italian Cadorna încearcă să oprească ofensiva austro-ungară la Caporetto. Defensiva italiană e afectată de lipsuri logistice și de insuficiența sprijinului de artilerie – exact ca azi, în Donbass. Cadorna identifică rapid soluția: demite 217 ofițeri. Până acum, domnul Putin n-a demis decât vreo 150 de comandanți. După care trece la represalii masive împotriva propriilor trupe: în 15 zile, 6% din efectiv e deferit tribunalelor militare. 750 de militari au fost împușcați fără formalități. Pe fondul înfrângerii și al represiunii, Armata a II-a italiană s-a prăbușit: 275.000 de militari au preferat prizonieratul austro-ungar, decât să ajungă în fața plutonului de execuție. În toiul bătăliei, Cadorna a fugit la Padova, abandonându-și punctul de comandă, de frica răzbunării trupelor pe care le decimase. A fost destituit.
Reeditarea tacticilor eșuate ale Primului Război Mondial nu constituie o soluție. Nu se va putea stabiliza frontul aruncând sute de mii de mobilizați prin tranșeele Ucrainei, ținându-i în noroi, sub ploaia de obuze, cu amenințarea detașamentelor de baraj kadîrovite. Cum va veni înghețul, în noiembrie, ucrainenii vor relansa ofensiva, iar această nouă aventură militară putinistă se va încheia în două săptămâni, precum dezastrul de la Caporetto.
Iar ecourile – mai ales prin Yakutia, Saha, Buryatia, Daghestan, Cecenia, dar și prin alte republici constitutive ale Federației Ruse – vor fi ample. Fiindcă pe măsură ce vor crește pierderile, domnul Putin și șamanul său, Șoigu, vor accelera mobilizarea ilegală. Fiindcă degeaba, la Samarkand, domnul Xi Jinping l-a sfătuit prietenește pe domnul Putin s-o lase mai moale, să nu comită ilegalități, să nu creeze tensiuni afectând Noul Drum al Mătăsii...