Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pus punct vineri unei controverse legale, politice şi spirituale de proporţii, stabilind că afişarea publică a crucifixelor în şcoli nu încalcă libertatea de conştiinţă. Decizia, adoptată în cazul “Lautsi contra Italiei”, este obligatorie pentru toate cele 47 de state semnatare ale Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Dacă un cetăţean român, nemulţumit că expunerea simbolurilor religioase în sălile de clasă ar putea încălca dreptul la libertatea de conştiinţă sau dreptul la educaţie al copiilor săi, va încerca să sesizeze Curtea Europeană a Drepturilor Omului, solicitând înlăturarea lor, CEDO va respinge cererea reclamantului ca nefondată.
Aşa ar putea fi sumarizat efectul principal, pentru România, al deciziei adoptate vineri de Curtea de la Strasbourg în cazul “Lautsi contra Italiei”. CEDO a stabilit că afişarea crucifixelor în sălile de clasă nu încalcă libertatea de conştiinţă, nici dreptul la educaţie al copiilor, indiferent de religia acestora sau educaţia care li se oferă acasă.
Curtea a stabilit că oportunitatea expunerii simbolurilor religioase în şcoli cade în sarcina organismelor statale, în măsura în care deciziile luate nu constitutie în sine forme de îndoctrinare. Faptul că astfel de simboluri prezente în şcoli aparţin majorităţii religioase nu reprezintă forme de prozelitism, a mai concluzionat CEDO, în verdictul făcut public vineri. În plus, s-a mai stabilit că prezenţa crucifixelor nu poate fi asociată cu obligativitatea predării religiei creştine sau cu vreo formă de intoleranță faţă de practicanţii altor religii sau faţă de atei.
- Decizia de vineri a CEDO vine după ce, în noiembrie 2009, acelaşi organism stabilise că expunerea unui simbol religios în sălile de clasa restrânge dreptul părinţilor de a-şi educa copiii conform convingerilor proprii, cât şi dreptul copiilor şcolarizaţi de a beneficia de libertatea de conștiință. Verdictul a stârnit atunci o controversă majoră, statul italian solicitând reexaminarea cazului de către Marea Cameră a Curţii de la Strasbourg. Zece țări s-au alăturat efortului italian de a obţine reconsiderarea verdictului, iar alte opt, printre care Bulgaria, Grecia sau Rusia, au criticat decizia CEDO.
- În aprilie 2010, guvernul de la Roma a trimis chiar o scrisoare Curţii, notând că „judecătorii n-au niciun drept să impună secularizarea unui stat, cu atât mai puţin a Italiei, o ţară caracterizată de covârşitoarea sa identitate catolică”. Chiar şi Vaticanul a reacţionat, prin vocea Papei Benedict al XVI-lea care spunea în decembrie 2010 că „există tendinţa de a considera religia ca fiind periferică, străină sau chiar destabilizatoare pentru societatea modernă”.
- Cauza Italiei a fost susţinută înaintea Marii Camere de celebrul jurist american Joseph Weiler care, într-o expunere de manual din iunie 2010, a făcut referire la „creștinofobie”, arătând că modelul francez de secularizare nu poate fi impus altora.
LAUTSI CONTRA ITALIEI Rădăcinile cazului “Lautsi contra Italiei” sunt de găsit în 2002, când italianca Soile Lautsi a reclamat faptul că în şcoala publică frecventată de cei doi copii ai săi erau expuse crucifixe. Afişarea acestora ar fi fost, conform celei care a depus plângerea, contrară principiului laicităţii. Prin urmare, Lautsi a contestat în contencios administrativ refuzul şcolii de a înlătura crucea din clasă.
Cererea a fost respinsă, prima instanţă reţinând că e vorba despre un simbol al istoriei şi culturii italiene şi, pe cale de consecinţă, al identităţii italiene (una construită pe egalitate, libertate şi toleranţă). Recursul reclamantei la Consiliul de Stat a fost respins pe motiv că simbolul crucii devenise una dintre fundațiile constituţiei italiene şi reprezenta valorile vieţii civile.
În iulie 2006, Soile Lautsi s-a adresat CEDO, aproape trei ani mai târziu Curtea decizând că reclamanţii au temei să conteste prezența crucifixelor în şcoli. Verdictul a stârnit un adevărat iureş politic între ţările tradiţional religioase şi cele mai secularizate, dar şi între cei care susţin că la fundaţia Europei se afla creştinismul şi cei care resping această ipoteză.
- „Vaticanul este prea puternic pentru a fi confruntat de simple persoane”, a conchis Massimo Albertin, soţul reclamantei, după anunţarea verdictului de vineri. Decizia a stârnit, însă, bucurie la Roma, ministrul de externe italian Franco Frattini declarând că „sentimentele populare europene au câştigat astăzi”.
- Cardinalul Gianfranco Ravasi, o figură importantă a ierarhiei de la Vatican, anunţa înaintea verdictului că eliminarea „unuia dintre cele mai mari simboluri ale Occidentului” (n.r. crucifixul) ar semnala însăşi anularea identităţii vest-europene. „Este un simbol al civilizaţiei, chiar dacă nu-l recunoşti teologic”, a explicat Ravasi, pentru Associated Press.