Nicolae Ceauşescu a fost în prim-planul presei internaţionale de mai multe ori, dar poate cea mai spectaculoasă vizită externă a fost cea din Marea Britanie, în 1978.

Deşi erau liderii unui regim comunist, Nicolae şi Elena Ceauşescu erau primiţi cu onoruri la Palatul Buckingham de însăşi Regina Elisabeta a II-a.

Ceea ce părea utopie devenea realitate, dar la fel ca în zilele noastre, ideologia nu prea putea concura cu interesele economice.

Şi Nicolae Ceauşescu şi-a manifestat deschis intenţia de a se desprinde de politica URSS, Marea Britanie a fost pe fază şi 1978 s-a consemnat dezgheţul diplomatic faţă de România.

Monarhia britanică îl rezerva covorul roşu lui Ceauşescu în iunie 1978, când a fost pregătit protocolul de rang 0, activat numai pentru întâlniri la cel mai înalt nivel.

Vizita soţilor Ceauşescu a durat trei zile (13 -16 iunie 1978), iar presa britanică a scris elogios la adresa celor doi după ce Regina Elisabeta a II-a l-a plimbat cu caleaşca.

Nicolae Ceauşescu devenea primul şef de stat socialist care făcea o vizită oficială la Londra şi primea toate onorurile cuvenite.

Mai mult, Regina Elisabeta a II-a i-a acordat cea mai înaltă distincţie cavalerească britanică: „Ordinul jartierei“.

Vizita n-ar fi fost totuşi posibilă dacă la mijloc nu existau interese economice uriaşe de ambele părţi, precum contractele pentru industria aeronauticii.

Robert Hardman, care a publicat lucrarea „Queen of the World”, despre viaţa şi activitatea Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, a dezvăluit valoarea înţelegerii.

Preşedintele RSR a fost primit la Londra în schimbul angajamentului că va semna contracte în valoare de 300 de milioane de lire sterline cu industria aviatică din Marea Britanie.

Legenda Ordinului Jartierei

„Ordinul Jartierei, (în engleză Order of the Garter, iar titlul întreg în engleză The Most Noble Order of the Garter), este cel mai înalt ordin cavaleresc britanic, care a fost instituit în Anglia, de către regele Eduard al III-lea.

Se spune că, la un bal, la Calais, Catherine Montagu, contesă de Salisbury, metresa regelui Eduard al III-lea, a lăsat să-i cadă jartiera, în timp ce dansa.

Regele a ridicat jartiera. Tăind elanul celor care făceau glume la adresa gestului său, regele a spus:

«Messieurs, honni soit qui mal y pense! Ceux qui rient maintenant seront un jour très honorés d’en porter une semblable, car ce ruban sera mis en tel honneur que les moqueurs, eux-mêmes le rechercheront avec empressement.»

«Domnilor, nerușinat să fie considerat cel ce se gândește la rău! Cei care râd acum se vor simți, într-o zi, foarte onorați să poarte o panglică asemănătoare, întrucât această panglică va fi așezată într-o asemenea onoare încât zeflemiștii înșiși o vor căuta curtenitor.»

Potrivit unei alte legende, regele Richard I a fost inspirat în secolul al XII-lea de Sfântul Gheorghe luând hotărârea de a atașa o jartieră în jurul gambei cavalerilor săi pentru a le purta noroc în bătălie, în timpul cruciadelor.

Regele Eduard al III-lea ar fi hotărât să facă referință la acest eveniment când a fondat Ordinul, în secolul al XIV-lea.

Ordinul Jartierei a fost instituit pe la anul 1340. După alte surse, Ordinul Jartierei ar fi fost instituit cu patru ani mai târziu, în 1344.

Ordinul Jartierei se acordă de către rege / regină persoanei care a adus servicii deosebite statului britanic sau regelui / reginei acestuia.

Ordinul Jartierei este format dintr-o broșă, reprezentând o jartieră, care amintește de «jartiera contesei de Salisbury». Circular, pe marginea broșei (pe jartieră), se află gravată, cu litere de aur, deviza Ordinului Jartierei: HONI SOIT QUI MAL Y PENSE. În centru, pe un scut alb, este reprezentată o cruce roșie”, se arată pe ro.wikipedia.org.

Ordinul Jartierei