Nu cu mult înainte să devină conducătorul României comuniste în 1965, Nicolae Ceauşescu a făcut parte dintr-o delegaţie a Comitetului Central al Partidului Comunist Român care a vizitat China.
Potrivit mărturiei diplomatului Romulus Ioan Budura, făcută în 1999 pentru Arhiva de istorie orală a radioului public, în timpul vizitei Ceauşescu a fost cam obraznic cu liderul istoric al Chinei comuniste, Mao Zedong, care l-a pus la punct.
Iată povestea spusă de Romulus Ioan Budura: “Într-o bună zi am fost chemat la Comitetul Central şi sunt dus în cabinetul lui Nicolae Ceauşescu – Nicolae Ceauşescu era secretarul cu probleme organizatorice – era şi ambasadorul chinez acolo şi atunci se discuta comunicatul cu privire la vizita delegaţiei Comitetului Central al Partidului Comunist Român în China care urma să aibă loc în curând.
În ziua de 1 martie ne-am dus la aeroportul Băneasa căci de acolo s-a plecat cu un avion … cred că era un IL-14. Singura dintre soţiile conducătorilor care a fost prezentă, a fost Elena şi îl adusese şi pe Nicu care avea atunci vreo 10-12 ani şi ţineau să fie prezenţi la acest eveniment. Era şi ambasadorul chinez, o bunã parte a conducãtorilor români, în frunte evident cu Gheorghe Gheorghiu Dej care, în mod cert a patronat toatã aceastã vizită.
Am cãlãtorit peste Uniunea Sovieticã, am făcut o escală…. astfel cã pe 2 martie am ajuns la Beijing şi am început convorbirile. Din partea chinezilor erau prezenţi Liu Shaoqi, Deng Xiaoping, şi mulţi alţii. Din parta noastrã era Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnãraş, Stoica Chivu, Nicolae Ceauşescu şi ambasadorul Dumitru Gheorghiu. S-au exprimat saluturile de rigoare şi apoi Gheorghe Maurer i-a dat o scrisoare lui Liu Shaoqi din partea lui Gheorghiu Dej cãtre Mao Zedong. Liu Shaoqi a desfãcut plicul. Mi-aduc aminte cã Emil Bodnãraş a zis: „Pãi, e pentru Mao Zedong!” Liu Shaoqi, imperturbabil a scos textul şi a început sã citeascã … Eu tradusem textul. Dupã ce citeşte textul, zice: “E o scrisoare bunã!”
Atunci lumea s-a luminat la faţã şi au început convorbirile. Ion Gheorghe Maurer a prezentat motivele pentu care delegaţia românã se aflã acolo şi care în esenţã ţineau de situaţia dramaticã ce se dezvolta în sânul mişcãrii comuniste şi muncitoreşti în comunitatea ţãrilor socialiste şi pleda pentru încetarea polemicii publice, pentru gãsirea unor modalitãţi de agreere a normelor şi principiilor care sã sea la baza relaţiilor dintre partide şi respectiv, dintre state.
Apoi a vorbit Nicolae Ceauşescu care a vorbit despre mişcarea comunistã şi muncitoreascã. Pe urmã a vorbit Chivu Stoica care a relatat necazurile noastre în CAER, intenţia Uniunii Sovietice, menţionînd şi planul Valev şi cã România se pronunţã pentru dezvoltarea multilateralã a ţãrii, pentru independenţa economicã a ţãrii şi, implicit, pentru asigurarea independenţei politice şi militare a ţãrii. A vorbit pe urmã Bodnãraş pledând pentru normalizarea relaţiilor dintre China şi Iugoslavia. Cu asta s-a încheiat prima zi. Dupã aceea a fost masa de prînz, dupã –amiaza am vizitat construcţiile fãcute în ’59 cu prilejul împlinirii a zece ani de existenţã ai Republicii Populare Chineze. Seara s-a mers la un spectacol.
A doua zi au vorbit chinezii; a vorbit numai Liu Shaoqi, şi-a expus punctul de vedere cunoscut, începând cu acuzele la adresa Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Mai tîrziu, ne-am întâlnit cu Mao Zedong. Discuţia a fost informativã deşi el fusese informat despre convorbiri, i s-a mai spus odatã ce s-a discutat. Mi-aduc aminte cã s-a oprit asupra CAER-ului, afirmînd cã Republica Popularã Chinezã nu este interesatã sã intre în CAER şi a spus o chestiune care a fãcut vâlvã atunci: „Ori se reformeazã, ori se duce la dracu!” Nicolae Ceauşescu a cãutat sã se afirme prin diverse declaraţii şi atunci Mao Zedong l-a întrebat: „Ce vârstã ai matale, eşti cam tânãr!” Nicolae Ceauşescu i-a rãspuns: „Tânãr, da’ am fãcut închisoare, aşa cã am experienţã!” Atunci Mao Zedong a spus: „Eu n-am fost în închisoare dar am fost în munţi, în baze revoluţionare…”
Discuţia între cele două părţi a fost destul de substanţialã şi plãcutã şi ceea ce era foarte important pentru chinezi, Mao era asociat ideii solidaritãţii între cele douã partide şi a unor demersuri comune a celor douã partide în contextul mişcãrii comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Deci, vizita în China a fost un succes”
Recomandările noastre
