EVZ vă prezintă, începând de astăzi, un serial senzaţional cu mărturii despre aranjamentele, racolările, bătăile şi ameninţările iniţiate în anii '50 de conducerea statului comunist.

Populată de personaje recente, captive într-un etern prezent, societatea românească se zbate neputincioasă în încercarea de a-şi găsi viitorul după ce şi-a uitat, cu inconştienţă, trecutul. Fotbalul, ca fenomen social, nu face excepţie în acest decor trucat, cu personaje, performanţe şi valori false.

Ne-am obişnuit să spunem că, după Revoluţie, totul „s-a dus dracului“. Nostalgicii proclamă că „pe vremea răposatului era ordine, aveam performanţe“. Nu ne place atmosfera existentă în sport, în general, şi în fotbal - în special. Nu ne plac scandalurile, acuzaţiile de corupţie, blaturile, racolările de jucători, aranjamentele la nivel înalt, „butoanele“ comisiilor apăsate în funcţie de interese. Credem că totul a fost posibil din cauza unor indivizi nedemni, aciuaţi prin impostură în funcţii înalte, de răspundere, pe care le-au transformat în punţi spre glorie şi bani.   Ce ne-au lăsat comuniştii

Trecutul ne arată însă că practicile de acum nu sunt nici noi, nici surprinzătoare. Mircea Sandu, Dumitru Dragomir, Gigi Becali, Cristi Borcea n-au venit din neant.   Ei nu sunt decât descendenţii adaptaţi ai unei perioade despre care acum se mai ştiu puţine lucruri, dar care şi-a lăsat decisiv amprenta oribilă asupra României: comunismul. Indivizii care compun clica din fruntea fotbalului nostru sunt urmaşii feroce ai unor vremuri teribile. Privind istoria postbelică a ţării noastre, vom înţelege mai bine de unde ştiu Steaua şi Dinamo să lucreze murdar, de ce FRF şi LPF par neputincioase în faţa lor, cum şi-au creat aceste două echipe o reputaţie odioasă şi prin ce metode au reuşit „armata“ şi „miliţia“ ca să domine sportul nostru. 2008 - alţi oameni, aceleaşi metode ca şi în 1953 EVZ şi „Miliţia spirituală“ vă pun la dispoziţie, într-un serial care începe astăzi, o mărturie smulsă din negura vremurilor. Stenograma unei şedinţe purtate de Secţia Propagandă şi Agitaţie a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (predecesorul Partidului Comunist) în anul 1953 arată că, în România, lucrurile nu s-au schimbat prea mult în ultima jumătate de secol. Acum 55 de ani, conducătorii statului român discutau cu nonşalanţă despre presiuni, abuzuri, bătăi, racolări, ameninţă ri. Cel vizat de acuzaţiile colegilor din CC: însuşi viitorul dictator Nicolae Ceauşescu, pe atunci tânăr cadru de nădejde, responsabil de CCA (Casa Centrală a Armatei, viitoarea Steaua - clubul sportiv al Ministerului Apărării).

DOSAR 60/1953 Fragmente din şedinţa Secţiei Propagandă şi Agitaţie a CC al PMR ţinută pe 12 mai Note de la şedinţa din 12 mai 1953 asupra unor manifestări nesănătoase în fotbal.

Au fost prezenţi la şedinţă tov. Miron Constantinescu, Leonte Răutu, Nicolae Ceauşescu, Dumitru Popescu, Ion Vinţe, Alexandru Bârlădeanu, Ady Ladislau, Manole Bodnăraş, Ştefan Voicu, Mircea Gherman, Cornel Mănescu, Ion Balaş, Costache Stoleru, Anton Aman, Ion Gălăţeanu şi Tiberiu Baternai.   Tov. Miron Constantinescu, deschizând şedinţa, a anunţat că şedinţa are caracter de partid şi se vor discuta unele manifestări nesănătoase în domeniul fotbalului.   „Grupările nu se ocupă de însuşirea experienţei sovietice“

Tov Petrescu: De la apariţia Hotărârii Biroului Politic al CC al PMR (n.r. - Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român, precursorul Partidului Comunist) asupra problemei stimulării şi dezvoltării continue a culturii fizice şi a sportului s-a ridicat nivelul sportului în ţara noastră în special la nivelul fotbalului s-a ridicat şi a pătruns în masă. Dovadă sunt jocurile internaţionale pe care le-am avut anul trecut. De exemplu, am câştigat jocurile cu Cehoslovacia şi Polonia, am făcut egal de două ori cu Dinamo Moscova şi am pierdut la un scor strâns (2-1 cu Ungaria şi 3-1 cu TDSA).

Ar fi însă greşit să ne liniştim şi să credem că lucrurile merg bine. Există slăbiciuni în domeniul tehnicii şi tacticii. Grupările nu se ocupă de însuşirea experienţei sovietice în domeniul fotbalului. De exemplu: avem apărare foarte bună la echipele din Divizia A şi B, dar nu avem înaintare. Aceasta dăunează enorm de mult, deoarece fotbalul nu este combativ şi ne prezentăm slab în special la meciurile internaţionale. Pierzând meciurile internaţionale, pierdem şi din punct de vedere politic. Se poate face afirmaţia că fotbalul, cu toate condiţiile favorabile create, nu este la înălţimea prestigiului Republicii noastre.

Petrescu, membru al CC al Partidului Muncitoresc Român în 1953: "Există o atitudine nejustă a conducătorilor departamentali CCA şi Dinamo (...) Aceştia practică metode inadmisibile. Nu vor să formeze echipe de juniori." „Tovarăşul Ceauşescu n-a vrut să facă echipe de juniori“ Care sunt cauzele lipsurilor? CCA şi Dinamo au posibilităţi materiale extrem de mari faţă de grupă rile sindicale. Acestea creează nemulţumiri în rândurile jucătorilor şi ale publicului. Pe de altă parte, aceasta duce la vedetism. Există o atitudine nejustă a conducătorilor departamentali CCA şi Dinamo, şi uneori chiar şi la grupările sindicale. Nu există o atitudine sportivă, partinică în special din partea CCA şi Dinamo. Acestea practică unele metode care sunt inadmisibile. Nu vor să formeze echipe de juniori. CCA respectiv tov. Ceauşescu nu a vrut să facă echipe de juniori la fotbal. Ţinând seamă de situaţia materială creată echipelor de fotbal, există o atitudine vitregă faţă de grupările muncitoreşti, în special faţă de mineri şi petrolişti. (...)

Va urma.

MĂRTURIE. În stenograma şedinţei CC al PCR - Secţia Propagandă şi Agitaţie din 12 mai 1953, conducătorii Partidului Comunist au luat în discuţie abuzurile comise de şefii Armatei şi Miliţiei în sport şi, în special, în fotbal. Principalul vizat de acuzaţiile colegilor săi era Nicolae Ceauşescu, pe vremea aceea responsabil de Ministerul Apărării şi de CCA (viitoarea echipă Steaua). Acesta era acuzat făţiş că înrolează cu forţa sportivii, că ameninţă familiile acestora, că şantajează arbitrii, că timorează echipele „muncitoreşti“ şi că discută cu federaţia de pe poziţii de forţă. SE ÎNTÂMPLA ÎN ’53

CCA a desfiinţat o echipă pentru a lua titlul! Atât CCA (devenită apoi Steaua), cât şi Dinamo au apărut în peisajul sportului nostru în urma unor teribile nedreptăţi. După ce Uniunea Sovietică a cotropit România, în 1944, iar comunismul a fost instalat cu ajutorul Armatei Roşii invadatoare, toate instituţiile ce aminteau de orânduirea de dinainte au fost şterse de pe faţa pământului. Elitele intelectuale au fost exterminate sistematic, partidele politice - desfiinţate, ţăranii - deposedaţi de pământuri, oraşele - rebotezate. Sportul şi fotbalul n-au făcut excepţie. Cluburile de tradiţie au fost şterse de pe faţa pământului, pentru a face loc unor grupări „de tip nou“. Legendarele Ripensia, Venus, Carmen, Unirea Tricolor au fost desfiinţate, în loc apărând cluburile departamentale şi cele ale sindicatelor.

Dacă putea fi personificat, abuzul ar fi semnat, cu siguranţă, actul de naştere al echipelor CCA şi Dinamo. În 1947, echipa Carmen, finanţată de celebrul industriaş Mociorniţă, a fost desfiinţată după ce cucerise titlul, pentru a lăsa locul primului club militar din România: ASA (viitor CCA, ulterior Steaua). Un an mai târziu, la porunca ocupanţilor sovietici, se înfiinţa Dinamo, echipa miliţiei. Pentru ca gruparea să fie înscrisă direct în prima divizie, au fost „rase“ Unirea Tricolor şi Ciocanul.

Anul 1953, la care face referire stenograma pe care v-o prezentăm mai sus, a rămas de pomină prin poziţia de forţă a ministerului condus de Nicolae Ceauşescu. La jumătatea acelui sezon (campionatul se disputa în sistem primă vară-toamnă, după model sovietic), pe primul loc se afla CCA Câmpulung Moldovenesc. La ordinul ministerului, echipa a fost desfiinţată între tur şi retur, cei mai buni fotbalişti fiind transferaţi la CCA Bucureşti! Aşa a cucerit echipa armatei titlul în 1953.

CRITICAT. Despre Francisc Zavoda (centru), de la CCA, liderii comunişti ai vremii spuneau că suferă de „vedetism“