Pe 13 mai, parlamentul francez a adoptat o lege care impune marilor platforme online, precum Facebook, Google, Twitter, YouTube, Instagram și Snapchat, să înlăture orice discurs care îndeamnă la ură în 24 de ore și orice „conținut terorist” în decurs de o oră.
O lege ciudată dată de Prlamentul Franței. Nerespectarea ordinului de a înlătura orice discurs care îndeamnă la ură în 24 de ore și orice „conținut terorist” în decurs de o oră de către giganții internetului e pasibilă de amenzi exorbitante, care merg până la 1,25 milioane de euro sau chiar 4% din veniturile globale, dacă platformele respective eșuează în mod repetat să elimine postările respective, scrie Judith Bergman pe site-ul Institutului Gatestone.
Potrivit Legii Avia (numită astfel după numele legiuitorului care a propus-o), în categoria discurs al urii se încadrează „instigarea la ură sau insultele discriminatorii, pe motive de rasă, religie, etnie, sex, orientare sexuală sau dizabilitate ".
Noua lege franceză se inspiră direct din controversata legislație germană în materie, adoptată încă din octombrie 2017, după cum se recunoaște, de altfel, chiar în introducerea Legii Avia. După ce recunoaște că „ura” online este dificil de sancționat în conformitate cu legile existente, dat fiind că „puține plângeri și puține investigații se încheie cu vreo condamnare, legea Avia stabilește că cenzura este singura soluție de a pune capăt acestui flagel.
Mecanismul inventat este de-a dreptul pervers. În loc să înființeze un Minister al Adevărului ca în faimoasa carte O mie nouă sute optzeci și patru a lui George Orwell, legea Avia trece sarcina cenzurii platformelor online.
Ca să se asigure că această poliție privată a gândirii își face treaba cu zel, statul francez amenință, însă, platformele respective cu amenzi uriașe dacă nu dau dovadă de suficientă ardoare în exercitarea acestei sarcini.
Un astfel de mecanism nu poate avea decât un singur efect, după cum dovedește, de altfel, și experiența germană. Platformele online vor elimina sau bloca orice cuvânt care ar putea fi perceput ca discriminator tocmai pentru a elimina orice pretext de a fi amendate. „Scopul legii pare a fi dublu. Nu se urmărelte numai cenzura propriu-zisă prin eliminarea sau blocarea postărilor online- ci și cenzura, în mod inevitabil îngrozitoare, a dezbaterii online”, scrie Judith Bergman.
De altfel, guvernanții framcezi nu par să aibă nicio jenă în a recunoaște acest lucru. "Oamenii se vor gândi de două ori înainte de a trece linia roșie, dacă știu că există o probabilitate ridicată de a fi trași la răspundere", spune ministrul francez al Justiției, Nicole Belloubet.
Atât în Germania, cât și în Franța mulți se întreabă dacă nu cumva aceste legi au rolul de a oune ocapăt oricărei dezbateri publice pe teme neplăcute pentru clasa politică, cum ar fi, de pildă, imigrația sau situația din suburbiile în care până și poliția cu greu se încumetă să intre. Puțini mai îndrăznec să-și mărturisească public astfel de îngrijorări. Printre curajoși se află, însă, și personalități cunoscute, precum Guillaume Roquette, directorul editorial al Le Figaro Magazine: „Sub pretextul de a lupta cu „discursul urii” pe Internet, [legea Avia] instituie un sistem de cenzură care este la fel de eficient pe cât este periculos ...
Ura ”este pretextul folosit în mod sistematic de către cei care vor să reducă la tăcere opiniile disidente”, scrie Roquette. Că Emmanuel Macron are tot interesul să-și reducă la tăcere numeroșii critici și mai ales adversarii politici din Rassemblement National, nu e nicio surpriză, mai ales că alegerile prezidențiale se apropie.
Marea problemă este că astfel de „exemple” sunt urmate rapid de țări din toată Uniunea Europeană, cu toate consecințele care decurg de aici în ceea ce privește libertatea cuvântului și chiar democrația.