Ceauşescu a murit fără să ştie că planul lui Nicu era să ia legătura cu revoluţionarii

La 26 decembrie 1990, New York Times îl trimitea în România pe jurnalistul Chuck Sudetic pentru a realiza un interviu cu Nicu Ceauşescu, cel care ar fi trebuit să preia puterea de la părinţii săi, Nicolae şi Elena Ceauşescu, executaţi în unitatea militară 01417 din Târgovişte la 25 decembrie 1989.

Închis în spitalul Penitenciarului Jilava, mezinul familiei Ceauşescu a lăsat posterităţii câteva întrebări care îi vor urmări probabil până la sfârşitul vieţii pe cei cărora le-au fost adresate. Dialogul între Nicu Ceauşescu şi jurnalistul Chuck Sudetic poate fi citit integral în arhiva NYT. Iată a şasea parte extrasă din interviul-eveniment realizat de prestiogiosul cotidian american.

„Domnul Ceaușescu a negat acuzațiile că, la fel ca părinții săi, avea sume imense de bani în băncile occidentale, în timp ce românii trăiau într-o sărăcie disperată.

Pe 22 decembrie, ziua în care Nicolae și Elena Ceaușescu au fugit din București cu elicopterul, Nicu Ceaușescu a plecat din Sibiu cu mașina, mergând în Capitală, a spus el, pentru a discuta cu liderii revoluției.

Domnul Ceaușescu a spus că s-a îndreptat către soldații din apropierea Capitalei, deoarece credea că nu are de ce să se teamă. El a fost acuzat de genocid la șase zile după ce a fost luat în arest”, se arată în interviul din arhiva NYT.

În 28 decembrie 1989, procurorul militar Mihai Popa, de la Procuratura Generală, a emis un mandat de arestare pe numele lui Nicu Ceauşescu, pentru infracțiunea de genocid. Procesul începe la Sibiu pe 26 mai 1990, iar Nicu Ceauşescu este considerat responsabil de moartea a 102 persoane la Sibiu, în zilele Revoluției, când era prim-secretar al județului.

În 21 septembrie 1990 este condamnat de Tribunalul Militar Teritorial București la 20 de ani închisoare pentru instigare la omor deosebit de grav și la cinci ani pentru nerespectarea regimului armelor și munițiilor. Judecătorul care l-a condamnat este actualul avocat Doru Viorel Ursu, ulterior devenit ministru de Interne.

Pe 3 iunie 1991, prin rejudecarea cauzei, îi este schimbată încadrarea juridică și pedeapsa i se reduce la 16 ani de închisoare, iar la 20 noiembrie 1992 este condamnat doar la cinci ani închisoare și doar pentru port ilegal de armă și încălcarea regimului armelor și munițiilor.

Face pușcărie la Aiud și Jilava, iar în scurtă vreme este pus în libertate condiționată pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, la 45 de ani, este internat de urgență la Spitalul Clinic Universitar din București cu diagnosticul de hemoragie digestivă superioară, varice esofagiene și ciroză hepatică cronică.

Pe 18 septembrie părăsește România pentru un tratament la Viena, unde moare pe 26 septembrie 1996. Nicu Ceaușescu este înmormântat, trei zile, mai târziu în Cimitirul Ghencea-Civil, cu tricolorul pe sicriu.