Château Louis XIV este un proiect unic, susțin unii dintre cei mai mari arhitecți ai lumii. El a fost cumpărat acum de prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, pentru 270 de milioane de euro.

Castelul se află lângă Paris, foarte aproape de celebrul castel de la Versailles, reședința oficială a regelului Ludovic al XlV-lea, supranumit și regele soare.

Ca o informație remarcabilă trebuie spus că Château Louis XIV a fost construit în anul 2009, cu o arhitectură care respectă la detaliu anii din timpului Regelui Soare. Mulți dintre cei care au ajuns în zonă au crezut că au de-a face cu un kitsch, dar această impresie le-a dispărut repede când au văzut la ce nivel de detaliu a fost respectată arhitectura din vremea Regelui Ludovic al XlV-lea.

Dezvoltatorul imobiliar Cogemad a dorit să construiască o reședință franceză bazată pe idealurile de frumusețe și arhitectură din secolul al XVII-lea. Datorită pasiunii sale și a credinței și încrederii clientului, arhitectul Louis-Joseph Lamborot a devenit un actor cheie în acest proiect extraordinar.

Planul inițial al castelului a fost modificat și reproiectat, în interior și în exterior, la indicațiile sale. Toată zidăria a fost realizată de echipa sa: pereți, podele, coloane, balustri, cornișe, scări, etc. În total, au fost folosiți 1.000 m3 de piatră și marmură.

O lucrare remarcabilă a fost realizată pentru statuile de marmură care împodobesc astăzi vastele alei din grădină, cum ar fi această sculptură de patru metri înălțime a lui Ludovic al XIV-lea.

Să nu uităm de replica magnifică a Fântânii lui Apollo de la Château de Versaille, realizată în piatră și aurită în conformitate cu cea mai pură tradiție a vremii. Un proiect excepțional din toate punctele de vedere.

Primul proprietar a fost un traficant de arme

Dezvoltatorul castelului este Emad Khashoggi, nepotul unui traficant de arme, miliardarul Adnan Khashoggi. Acesta a demolat cu buldozerul un castel din secolul al XIX-lea din Louveciennes pentru a face loc noului castel în 2009.

Privit de departe, ai impresia că noul palat pare să fi fost construit în vremea Versailles-ului. Seamănă foarte tare cu palatul regal care a stabilit un standard mondial pentru luxul ostentativ. Însă designul din secolul al XVII-lea camuflează tehnologia secolului al XXI-lea. Fântânile, sistemul de sonorizare, luminile și aerul condiționat silențios pot fi controlate de la distanță prin iPhone.

Pe lângă ornamentele standard pentru proprietățile de top, cum ar fi o cramă de vinuri și un cinematograf, rotunda prezintă o frescă rafinată pe tavan, în timp ce șanțul include o cameră subacvatică transparentă cu sturioni și koi care înoată deasupra capului.

O statuie a lui Ludovic al XIV-lea realizată din marmură de Carrara veghează asupra terenului.

”„Ideea este de prost gust, dar după ce o vizitezi nu mai este. La fel ca la Versailles, și asta a fost mult prea exagerat și, la fel ca Ludovic al XIV-lea, a realizat ceva cu adevărat incredibil”, a declarat Marianne Merlino, care a fost viceprimarul orașului în timpul construcției.

Cine este noul proprietar

În mai puțin de trei ani în atenția publicului, prințul moștenitor Mohammed bin Salman, în vârstă de 32 de ani, și-a făurit o reputație de lider asertiv - unii critici spun că nesăbuit.

El a lansat o campanie aeriană în Yemen și a fost vârful de lance al blocadei Qatarului. Cu toate acestea, el pare să fi câștigat, de asemenea, sprijinul popular al multor tineri saudiți pentru că a pus frâu liber poliției religioase a țării și a promis să acorde femeilor dreptul de a conduce vehicule și a anunțat că cinematografele vor putea fi redeschise.

Însă ascensiunea sa rapidă i-a deranjat pe unii dintre cei mai în vârstă, mai ales când l-a dat la o parte pe vărul său mai mare pentru a deveni prinț moștenitor. El a intrat și mai mult sub control de la arestarea, a aproape o duzină dintre verii săi regali și a sute de alți oameni de afaceri sau oficiali, care au fost reținuți la Ritz-Carlton din Riad, acum cea mai luxoasă închisoare din lume. Guvernul a caracterizat arestările ca fiind o reprimare a corupției, dar criticii au numit-o o epurare politică și o șantaj.