„Mustața mea este... foarte ascuțită, foarte agresivă”. Jucăușă și provocatoare, mustața lui Salvador Dalí era mai mult decât un simplu păr facial. Ci o declarație artistică îndrăzneață. Într-un interviu exclusiv, mai vechi, pentru BBC, artistul suprarealist a împărtășit secretul din spatele celei mai faimoase mustăți din lume.

În 1955, artistul spaniol Salvador Dalí, care s-a născut săptămâna aceasta acum 120 de ani, a stat de vorbă cu veteranul de televiziune Malcolm Muggeridge în cadrul emisiunii Panorama de la BBC. Și a vorbit despre cel mai puternic simbol al identității sale artistice, mustața sa. Muggeridge a recunoscut că, de fapt, ar fi trebuit să îl întrebe pe celebrul suprarealist despre imaginile onirice bizare care i-au consacrat numele. Dar vederea mustăților flamboaiante și strălucitoare ale lui Dalí s-a dovedit irezistibilă pentru el.

Mustața lui Dali, personalitatea lui Dali

Ceea ce a urmat, pentru un program BBC cunoscut pentru documentarele sale de investigație, a fost un interviu suprarealist pe măsură. „Prima întrebare pe care vreau să v-o pun ar trebui să fie despre arta modernă. Dar nu mă pot abține. Există o frivolitate delicioasă în dumneavoastră care mă face să o pun. Cum ați reușit să produceți aceste mustăți magnifice?” a spus Muggeridge.

„La începutul acestei mustăți, am folosit un produs foarte natural”, a răspuns Dalí. „Curmalele, știți fructul? În ultimul moment al cinei, nu-mi curăț degetul și pun puțin în mustață și rămâne pentru toată după-amiaza foarte eficient. Dar acum folosesc un produs real, foarte bun, găsit în Place Vendôme, ceara maghiară Pinaud, un brand francez care funcționează din 1810. Este o ceară foarte cunoscută deja. Proust, Marcel Proust, romancierul francez, folosește aceeași”.

Dilema și mustața

„Da, dar a lui era una puțin ascuțită, nu-i așa?”, a răspuns Muggeridge, încălzindu-se la subiect. „Nu avea o splendidă întoarcere în sus ca a ta”. „El a folosit această ceară. Dar a folosit-o într-o altă manieră sau într-un alt mod într-un mod... deprimant. Un pic deprimant și melancolic. Mustața mea, dimpotrivă, este foarte veselă, foarte ascuțită, foarte agresivă”.

Muggeridge a continuat, presându-l pe artist pentru mai multe detalii despre părul său facial care sfida gravitația. A descoperit că artistul îl curăța în fiecare seară. Timpul necesar pentru a se pregăti dimineața este reprezentat de trei minute. Pe mai departe, cei doi au vorbit și despre modul în care mustața sa servea drept instrument practic pentru „inspirația” sa.

Muggeridge nu a fost singurul care a fost captivat de mustățile exuberant de îndrăznețe ale artistului. Sinonimă cu artistul însuși, mustața lui Dalí, epilată ca un desen animat, devenise un lucru de legendă.

O parte din artist, din viața sa

Dalí se arăta cu o buză superioară hirsută încă din anii 1930. Iar inițial a fost o chestiune relativ modestă, bazată pe un aspect popularizat la acea vreme de actorul american Adolphe Menjou. Dar, pe măsură ce anii treceau, mustața artistului, „ca și puterea imaginației mele, a continuat să crească”, după cum Dalí avea să spună mai târziu, în 1954, într-o carte de fotografii dedicată părului său facial.

Până în anii 1940, mustățile îi creșteau și se stilizau la înălțimi din ce în ce mai dramatice, capetele lor răsucite amintind de un alt pictor spaniol, Diego Velázquez. Părul facial distinctiv al lui Dalí a servit ca o declarație de intenție îndrăzneață, întruchipând rebeliunea, creativitatea, ireverența, individualitatea și absurditatea, scrie BBC.