Impactul cutremurului devastator din sudul Turciei și Siria (6 februarie) a avut ca rezultat daune grave pentru prestigiul președintelui Erdogan și pentru șansele acestuia de a rămâne la putere la viitoarele alegeri din 14 mai.
Erdogan și partidul său, AK, nu își pot permite să piardă puterea, deoarece acest lucru ar duce, în cele din urmă, la pierderea controlului asupra informațiilor, iar regimul va încerca să se mențină la putere prin orice mijloace necesare, ceea ce ar putea duce la o prăbușire a ordinii civice. Opoziția nu este încă pregătită pentru ora de maximă audiență, iar Erdogan și-a construit influența prin fracturarea ei neîncetată.
Cu toate acestea, manipularea guvernului nu va funcționa, deoarece țara nu o va înghiți în condițiile în care calamitatea este încă proaspătă. Erdogan poate redirecționa furia publică, poate sacrifica câțiva oligarhi, poate inunda zonele devastate cu bani și poate încerca să adune țara în jurul său. Cu toate acestea, orice finețe care se soldează cu o victorie pentru el sau pentru partidul său AK, oricât de aproape ar fi, va genera indignare.
Singura opțiune rămasă pentru Erdogan, dacă vrea să evite conflicte civile masive, este să continue să conducă printr-o formă de putere din umbră, din spate. Erdogan deține economia prin intermediul oligarhilor, mass-media-ului, poliției, sistemului judiciar, închisorilor, instituțiilor religioase și educaționale, iar armata este lașă și supusă.
Cutremurul din Turcia
Până în prezent, 50.000 de oameni au murit de ambele părți ale frontierei, milioane de oameni au fost strămutați și 156.000 de clădiri au fost distruse. Situația a fost agravată de corupția, incompetența și răzbunarea oficialilor. Erdogan și partidul său AK ar putea trișa la alegerile parlamentare/prezidențiale din mai, dar se poate spune că opoziția nu este pregătită. Liderii celor două partide de opoziție au fost de acord să se unească, dar Erdogan și-a construit influența prin fracturarea neîncetată a acestora.
Într-o democrație gestionată precum Turcia, camarila funcționează ca o rețea în care părțile componente depind unele de altele pentru a funcționa. Poliția îi arestează pe liderii populari ai opoziției, sistemul judiciar îi condamnă, mass-media îi defăimează cu supunere și toată lumea este implicată în crimele celorlalți. Toți șefii depind de patronajul lui Erdogan, iar oligarhii de cumetrie adună miliarde, depind de stabilitatea și favorurile liderului, îl ajută să îl finanțeze pentru a păstra puterea și angajează funcționari, judecători, radiodifuzori, rectori de universități și multe altele, potrivit forbes.com.
În concluzie, singura opțiunea prin care Erdogan poate rămâne la putere într-un mod relativ civilizat este să rămână să-și joace jocul din umbră, aparent neimplicat, el deținând controlul total în Turcia – economic, educațional, informațional ș.a.m.d.