CE ȘANSE ARE EUROPA PATRIILOR SĂ ÎNLOCUIASCĂ UE? Sunt în stare naționaliștii, populiștii și euroscepticii să blocheze Planul Kalergi?

Ovidiu Drug ă
9 septembrie 2018, 08:22

Din cei 751 de membri actuali ai Parlamentului European, numai 151 fac parte, în momentul de față, din grupuri politice care se declară deschis ostile politicilor UE în ceea ce privește imigrația, diversitatea și corectitudinea politică.

Există însă și partide vehement antimigrație care fac parte din alte grupuri politice, precum FISESZ, al premierului ungar Viktor Orban (Partidul Popular European) sau Partidul Legii și Justiției din Polonia (Alianța conservatorilor și reformiștilor). Că aceste două partide ar putea părăsi grupurilor lor pentru a se alătura celorlalți parlamentari naționaliști, populiști și eurosceptici, este o variantă de luat în calcul după alegerile europene din mai, anul viitor. Este însă greu de crezut că problemele care dezbină aceste forțe, generic și impropriu numite extrema dreaptă, vor fi ușor de depășit pentru a pune bazele unui grup unitar în Parlamentul European. Rally National, noul partid al lui Marine le Pen, a mai îndulcit tonulîn ce privește ieșirea Franței din zona euro și părăsirea Uniunii Europene.

În schimb, propune, nici mai mult, nici mai puțin decât desființarea Comisiei Europeme. În schimb, Alternative fur Deutschland e împotriva euro și pentru o piață liberă. Probleme destule sunt și în est. Dacă Viktor Orban și partidul său sunt apropiați de președintele rus Vladimir Putin, discursul liderilor polonezi e vehement antirusesc. Și cum ar putea fi altfel când președintele Partidului Legii și Justiției, Jaroslaw Kaczynski, îl consideră pe Putin vinovat pentru tragicul accident aviatic de la Smolensk în care și-a pierdut viața fratele său geamăn, la acea dată președinte al Poloniei. Asta ca să nu mai vorbim de resemtimentele pe care polonezii le au față de vecinii de la răsărit pentru ceea ce s-a întâmplat în al doilea război mondial și după instaurarea comunismului. Dacă pentru forțele dreptei radicale problemele vor începe după alegerile europene, partidele establishmentului au un hop mare de trecut în mai, anul viitor. Socialiștii vor înregistra probabil un nou eșec usturător, sarcina de a apăra democrația liberală cade pe umerii popularilor. O înfrângere în fața așa-zisei extreme drepte ar fi catastrofală, mai ales că anul viitor se încheie mandatul celor care ocupă acum funcțiile de președinți ai Comisiei Europene, Consiliului European și Băncii Centrale Europene. Birocrații de la Bruxelles și politicienii globaliști din toată Europa sunt într-o mare dilemă.

Participarea alegătorilor la scrutinele europene a fost până acum redusă, dar. dacă vor să mărească numărul votanților, ar trebui să se adreseze tineretului. Numai că aici intervine marea problemă- nu cumva prezența Generației Mileniului la urne va aduce sfârșitul Uniunii Europene așa cum o știm?