S-au împlinit 11 ani de la moartea marelui actor Ion Lucian, cel care a fost și directorul Teatrului Excelsior. Și-a petrecut 70 de ani pe scenă, însă la sfârșitul vieții a fost pus în fața unei mari nedreptăți, care l-a măcinat până în ultima zi.
Din cauza nedreptății care i se făcuse, Ion Lucian a izbucnit în lacrimi în timpul unei emisiuni la televizor, mărturisind că a fost nevoit să renunțe la pensie în favoarea salariului. În 2009, Guvernul a adoptat o lege care interzicea cumulul pensiei cu salariul de la stat, dacă nivelul pensiei nete depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie.
Ion Lucian, umilit de statul român după 70 de ani de activitate
În acea emisiune, marele actor a spus, printre lacrimi: „Din 1 iulie (2010) și până acum am luat 1 leu. Noi am avut concediu în iulie și am avut dreptul și la câteva zile din august. Acele câteva zile din august au fost incluse în avans, iar la sfârșit am mai luat decât un leu”.
Soția lui, Paula Sorescu Lucian, a primit 3 lei. Aceasta a declarat apoi că soțul ei a fost un luptător și nu merita nedreptatea care i s-a făcut, deoarece nu l-au interesat niciodată banii, ci umilința la care a fost supus.
„Vreau să vă spun că, la o anumită vârstă, devii mult mai sensibil la niște nedreptăți după ce ai adus atât de mult țării. Ion Lucian a fost un luptător. A fost un om cinstit, un om corect. Ion Lucian a avut idealuri, ultimul fiind să facă din temelie Teatrul Excelsior. S-a luptat 11 ani și atunci când s-a ivit această situație cu tăierea pensiilor a spus că el nu poate să renunțe pentru că este copilul lui (n.r. – Teatrul Excelsior).
Vă spun cinstit că nu-i părea rău de bani. Îi părea rău că a fost umilit. Vom dispărea cu toții. Așa este destinul, dar nu trebuie uitat că el a făcut două teatre”, spunea la acea vremea soția actorului.
A fost fondatorul a două teatre mari
Cunoscutul actor a fost fondator şi director al Teatrului pentru Copii „Ion Creangă” (1964-1972) şi al Teatrului „Excelsior” din Bucureşti (1990-2012). De-a lungul vieții sale a avut sute de roluri în dramaturgie și a fost, de asemenea, regizorul a peste 100 de spectacole. Spectatorii i-au putut admira talentul în piese precum:
„Mincinosul” de Carlo Goldoni; „Astă seară se joacă fără piesă” de Luigi Pirandello; „Ţara surâsului” de Franz Lehár; „Nu se ştie niciodată” de G. B. Shaw; „Câinele grădinarului” de Lope de Vega; „D’ale Carnavalului” de I. L. Caragiale; „Rinocerii” de Eugen Ionescu; „Scaiul” de Georges Feydeau; „Regele Cerb” de Carlo Gozzi; „Procesul d-lui Caragiale” de M. Ştefănescu; „Svejk în al doilea război mondial” de Bertold Brecht, „Insula” de Mihail Sebastian și multe altele, potrivit Adevărul.