Doi dintre cei mai cunoscuţi folk-işti de la noi au folosit din plin izolarea la care i-a obligat pandemia. Atât Vasile Şeicaru, cât şi Victor Socaciu au compus, în aceste două luni de când au fost nevoiţi să stea în casă, câte un disc nou.
Victor Socaciu: „Sunt la mine acasă, în comuna Cornu. Sunt un cetăţean model. Nu am ieşit deloc din casă, de când s-a interzis acest lucru. Merg doar până în grădină. Atât. Astăzi, pe 2 mai, ar fi trebuit să fiu la mare. La Vama Veche. Aveam un recital aranjat acolo încă din luna ianuarie. S-a anulat şi parcă îmi lipseşte marea. Foarte puţini sunt anii când de unu şi doi mai nu fi fost acolo, să concertez. Numai când aveam spectacole în altă parte.
Dar să ştii că în timpul acesta nu am stat degeaba. Am compus. Cred că am făcut piese cât să-mi permită să scot un album nou. Am şi scris. Începusem mai demult un volum de versuri, dar programul încărcat m-a tot ţinut în loc să-l termin. Ei uite că acum am avut timp să-l şi termin şi sper să-l lansez când se termină cu nebunia asta. Încă nu ştiu cum am să-l intitulez. Dar important este că l-am terminat.
Dar ceea ce a fost cel mai important, cred eu, pentru mine în perioada asta, a fost liniştea. Am avut linişte să stau de vorbă cu mine. Am considerat izolarea asta ca pe o pauză de tras sufletul, în care am avut timp şi de mine.
Ne puteți urmări și pe Google News
În rest, am făcut cam tot ce face fiecare om care este nevoit să stea în casă: internet, Facebook, filme… Dar, sincer, m-am cam săturat de ele. Să ne vedem sănătoşi cât mai curând”.
Vasile Şeicaru este plecat şi el din Bucureşti. Dar nu la munte, ca Victor, ci la mare, la Techirghiol: „Sunt la casa soţiei mele. Dar nu stau tot timpul în casă. În intervalul când am voie să ies, merg la serviciu. Am o firmă de evenimente şi trebuie să pun totul în ordine, că n-o să ţină izolarea asta la nesfârşit şi o să începem până la urmă.
Din păcate, cred că anul acesta este mort pentru noi. Nu cred că vom mai avea spectacole. Pe 4 martie, parcă a fost un semn. Coronavirusul acesta ne-a retezat pur şi simplu un turneu. Eram, alături de Victor Socaciu şi Ducu Bertzi la Târgu Jiu, în turneul naţional „Folk de calitate”. Trebuia să fie o seră mare. Biletele fuseseră toate vândute, până la ultimul loc. Când am privit în sală înainte de spectacol, am văzut că nu era nici măcar pe jumătate plină. Apoi am aflat ce se întâmplase. În acea zi, se înregistrase în Târgu Jiu primul caz de infectare cu coronavirus, iar oamenilor le-a fost frică să mai vină la spectacol. De aceea spun că, după părerea mea, anul acesta este mort pentru noi. Nu cred că vom mai relua turneul. Oricum, sigur nu curând.
Şi pentru că am avut mai mult timp decât de obicei, am mai şi compus. Cred că sunt deja piese pentru un album. Dar până ajung să-l scot, le mai pun pe reţelele de socializare, să se bucure fanii de ele. Încă nu ştiu ce nume o să-i dau. Mă sucesc de fiecare dată. Când am scris melodia „Sentimente”, am zis că aşa o să-l intitulez. Apoi am compus „Ştirea” şi am zis că este un titlu potrivit. Şi tot aşa. De câte ori mai compun câte o piesă, îmi spun că am găsit şi titlul albumului. Nu l-am găsit, dar mai am timp să mă decid. Azi este 2 mai. Eu şi Liliana o să mâncăm mici, că aşa-i tradiţia. Cu foarte mult muştar, aşa cum îmi plac mie. Eu, dacă rămân în frigider cu patru borcane de muştar cu boabe, deja este criză. Trebuie să reaprovizionăm. Sunt foarte norocos că nu trebuie să stau închis într-un partament de bloc. Cred că aş fi înnebunit demult.”
Recomandările noastre
