Răspunsuri la această întrebare găsim în articolul scris de Yuval Noah Harari, într-un editoarial de excepţie. Autorul vorbeşte despre atitudinea noastră faţă de coronavirus, unde greşim şi ce trebuie făcut pentru a stopa această pandemie.
Pandemia coronavirusului ne va întoarce la atitudini mai tradiționale și mai resemnate în fața morții – sau va consolida încercările noastre de a prelungi viața?
(...)În cea mai mare parte a istoriei, oamenii s-au supus tăcuți în fața morții. Până la sfârșitul epocii moderne, majoritatea religiilor și ideologiilor au văzut moartea nu numai ca soarta noastră inevitabilă, ci și ca principala sursă de sens în viață. Cele mai importante evenimente ale existenței umane se întâmplau după ce ai respirat pentru ultima oară. Abia atunci aveai șansa să înveți adevăratele secrete ale vieții. Abia atunci ai câștigat mântuire eternă sau ai fost condamnat la suferință veșnică. Într-o lume fără moarte – și, prin urmare, fără cer, iad sau reîncarnare – religii precum creștinismul, islamul și hinduismul nu ar fi avut niciun sens. Pentru cea mai mare parte a istoriei, cele mai bune minți umane erau ocupate dând sens morții, neîncercând să o învingă", scrie autorul în editorialul său.
(...)Poate că într-o zi Dumnezeu va aboli moartea printr-un gest metafizic grandios, cum este a doua venire a lui Hristos. Dar orchestrarea unor astfel de cataclisme a fost clar peste nivelul de înțelegere al omului de rând.
Apoi a venit revoluția științifică: Pentru oamenii de știință, moartea nu este un decret divin – este doar o problemă tehnică
Oamenii mor nu din cauză că Dumnezeu a spus așa, ci din cauza unor erori tehnice. Inima încetează să mai pompeze sânge. Cancerul a distrus ficatul. Virusurile se înmulțesc în plămâni. Și cine este responsabil pentru toate aceste probleme tehnice? Alte probleme tehnice. Inima încetează să mai pompeze sânge, deoarece nu ajunge suficient oxigen în mușchiul inimii. Celulele canceroase se răspândesc în ficat din cauza unei mutații genetice. Virusurile s-au instalat în plămâni pentru că cineva a strănutat în autobuz. Nimic metafizic în acest sens.
Știința consideră că fiecare problemă tehnică are o soluție tehnică
Nu trebuie să așteptăm a doua venire a lui Hristos pentru a depăși moartea. Câțiva oameni de știință dintr-un laborator pot face acest lucru. În timp ce, în mod tradițional, moartea era specialitatea preoților și teologilor în uniforme negre, acum este specialitatea oamenilor în haine albe de laborator. Dacă inima are probleme, o putem stimula cu ajutorul unui stimulator cardiac sau chiar putem să transplantăm o inimă nouă. În situația în care cancerul face ravagii, îl putem distruge cu radiații. Dacă virusurile proliferează în plămâni, le putem trata cu un medicament nou (...)
În lupta lor de a prelungi viața, oamenii au avut un succes remarcabil
În ultimele două secole, speranța medie de viață a sărit de la sub 40 de ani la 72 de ani în întreaga lume și la peste 80 de ani în unele țări dezvoltate. În special copiii au reușit să scape din ghearele morții. Până în secolul XX, cel puțin o treime dintre copii nu ajungeau la vârsta adultă. Ei cedau în mod obișnuit la boli din copilărie, cum ar fi dizenteria, rujeola și variola...
Articolul întreg îl puteţi citi AICI.
Când vaccinul va fi într-adevăr gata și pandemia se va termina, cu ce va rămâne omenirea?
(...)După toate probabilitățile, va fi necesar să facem și mai multe eforturi pentru protejarea vieții umane. Trebuie să avem mai multe spitale, mai mulți medici, mai multe asistente. Trebuie să stocăm mai multe aparate respiratorii, mai multe echipamente de protecție, mai multe kituri de testare. Trebuie să investim mai mulți bani în cercetarea agenților patogeni necunoscuți și în dezvoltarea de noi tratamente. Nu trebuie să fim prinși din nou cu garda jos...