Pe cristoiublog.ro la Gândul de luni, 11 aprilie 2016, m-am ocupat de ceea ce eu am numit intoxicarea Presei noastre guguștiuce cu o Poveste de acoperire incredibilă, făcută de mîntuială, din credința că opinia publică o va înghiți oricum, în chestiunea reținerii și arestării a doi cetățeni de origine israeliană sub acuzații ținînd de infracțiuni informatice.

Am trecut în revistă toate năstrușniciile publicate de site-uri îndoielnice în planul credibilității ca fiind informații obținute din surse, preluate și difuzate de întreaga Presă, fără o minimă punere la îndoială a acestor fonfleuri ( așa le ziceam noi pe vremuri la Evz), intoxicări de la Servicii sau produse de tip Caracudi, ba uneori chiar fără a menționa, cum cere profesia, publicația care le-a dat inițial.

Întreaga mea activitate de jurnalist stă sub semnul necruțătoarei exigențe de cercetător:

Orice informație, orice document, orice dată trebuie verificată la sursă și imediat, supusă verificării chiar sursa.

Evident, ca și în cazul cercetării de Bibliotecă, în cazul analizei de Presă singurele care pot și trebuie luate în calcul sînt Documentele asumate oficial:

Comunicate, declarații de presă, interviuri.

Dînd deoparte pocniturile și pîrîiturile cultivate de presă, în cazul reținerii și arestării celor doi cetățeni străini, avem la dispoziție, pentru a purcede la o analiză serioasă, patru documente:

1. Comunicatul DIICOT de miercuri, 6 aprilie 2016.

2. Interviul acordat de Codruța Kovesi Pro tv și difuzat duminică, 10 aprilie 2016.

3. Mandatul de arestare preventivă nr. 123 emis în ziua de 3 aprilie 2016 de judecătoarea de Drepturi și libertăți, Elena Pușcaș, de la Tribunalul București pe numele lui David Declowicz, născut în Belgia, domiciliat în Anglia, deținător al unui pașaport belgian.

Informaţia principală din acest Document e următoarea:

„În fapt, s-a reținut că pe parcursul lunii martie 2016, Dan Zorella și Avi Yanus (ale căror date complete de identificare nu au putut fi stabilite în acest moment), persoane care ocupau poziții de conducere în cadrul unei firme israeliene, Balckcube, cu puncte de lucru atît în Tel Aviv/Israel cît și Londra/UK, împreună cu mai mulți angajați ai firmei, printre care și inculpați, Weiner Ron și Geclowicz David, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii mai multor infracțiuni, respectiv infracțiuni de hărțuire și infracțiuni informatice, constînd în fapt în efectuarea de multiple apeluri telefonice cu caracter amenințător și hărțuitor, producătoare de temeri, precum și atacuri de tip phishing, în vederea sustragerii credențialelor de acces și ulterior compromiterii de conturi de poștă electronică, activități urmate de violarea secretului corespondenței, copierea și transferul fără drept a conținutului acestora.

Mobilul întregii activități infracționale a grupării a constat în încercarea de compromitere a imaginii procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție din România, prin încercarea „de a găsi activități de corupție”.

4. Declarația lui Daniel Horotniceanu, procuror șef al DIICOT, dată RiseProject marți, 5 aprilie seara:

„La momentul acesta e clasificată toată verificarea. Este doar o investigație, nu o cercetare penală ca atare. E destul de dificilă să vă dau date în această cauză”.

5. Comunicatul firmei Black Cube, reprodus de presa română după presa israeliană.

Potrivit acestui comunicat, Operațiunea a vizat „obţinerea de dovezi despre corupţia din interiorul Guvernului României şi din Agenţiile sale”. În acest sens, continuă Comunicatul, ”Doi dintre angajaţii companiei au făcut descoperiri semnificative.

Luînd la bani mărunți documentele, vom sesiza următoarele:

1.) Comunicatul DIICOT elimină din spaţiul public numele firmei, dar mai ales numele şefei DNA.

2.) Judecătoarea de drepturi şi libertăţi, citează din Rechizitoriul DIICOT. Numai aşa se explică aberaţia de tip securistic de a acuza îndeplinirea unei comenzi de către o firmă de detectivi drept constituirea de Grup Infracţional Organizat.

La fel de bine, Codruţa Kovesi, printre altele şi femeie, putea fi ţinta unei Operaţiuni detectivistice comandate de soţia soţului suspectat de a avea o legătură nepotrivită cu şefa DNA.

De unde şi pînă unde formula Grup Infracţional Organizat?

Din boala tiribombismului de care suferă toţi procurorii, boală luată de la procurorii DNA.

3. În interviul de la Pro tv, Codruţa Kovesi declară că contul ei de e-mail nu numai că n-a fost atacat, dar nici n-a fost spart.

Cît despre telefoanele date celor din „cercul meu de prieteni” şi „membrilor familiei” ele n-au durat decît „o zi jumate” şi n-au reuşit nimic „pentru că nimeni n-a intrat în dialog cu aceste persoane”.

Declaraţiile Codruţei Kovesi ne confirmă următoarele adevăruri:

1) Operaţiunea a constat în descoperirea de informaţii despre posibile ”activități de  corupţie” ale Codruţei Kovesi.

2) Au fost sparte şi copiate e-mailurile a trei persoane, printre care nu se numără Codruţa Kovesi.

3) Telefoanele date celor apropiați au avut menirea de a obține confirmări înregistrabile pe ascuns ale celor scrise în e-mailurile copiate. au avut menirea de a obţine informaţii despre Codruţa Kovesi. Ceva asemănător  solicitării adresate de un jurnalist de investigații unei persoane dacă e sau nu de acord cu anumite informații despre ea.

Toate Documentele au un lucru comun:

Informația potrivit căreia cei doi au fost reținuți și arestați pentru infracțiuni informatice comise în vederea copierii și transferulului de date informatice din sistemele informatice a unui număr de trei persoane.

Cele trei documente ale Autorităţilor – comunicatul DIICOT, Mandatul de arestare preventivă a lui David Geclowicz şi Declaraţia lui Horotniceanu dată lui RiseProject explică fără şovăială temeiul legal al reţinerii şi arestării celor doi cetăţeni străini:

Cei doi, îndeplindu-şi sarcinile din cadrul unei Operaţiuni detectivistice lansate de firma Black Cube, au încălcat legile româneşti în domeniul informaticii, o variantă modernă a corespondenţei private de pe vremuri, accesînd conturile de e-mail ale trei persoane, şi apoi copiind şi transferînd în sistemele proprii de informaţii datele găsite în e-maiuluri.

Culegerea de informaţii despre o persoană publică, indiferent cine ar fi aceasta nu constituie în sine o infracţiune. Ba mai mult, potrivit articolului 302 din Noul Cod Penal, violarea Corespondenţei nu constituie infracţiune dacă „surprinde fapte de interes public, care au semnificaţii pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decît prejudiciul produs persoanei vătămate”.

Dacă şefa DNA e implicată în afaceri de corupţie, prin acestea înţelegînd şi întocmirea unor dosare în scopuri politice (abuz în serviiu, asimilată faptelor de corupţie) atunci spargerea conturilor la trei persoane nu constituie infracţiune.

Documentele, repet, documentele oficiale, arată clar că Operaţiunea a avut drept scop realizarea unui interes legitim:

De a afla dacă Codruţa Kovesi e coruptă sau nu.

În acest caz, în cadrul Operaţiunii au fost copiate şi transferate mejase de pe conturile de e-mail ale trei persoane din familia şi anturajul Codruţei Kovesi.

Întrebată la Pro tv, ce fel de mesaje ar fi putut găsi această grupare în e-mailurle care au fost atacate, Codruţa Kovesi răspunde:

„Nu ştiu ce-au găsit, nici nu mă interesează ce-au găsit”.

Pe noi însă, pe muritorii de rînd, care plătim taxe şi impozite pentru care plătim taxe şi impozite pentru întreţinerea DNA şi pentru întreţinerea Şefei DNA ne interesează ce-au găsit cei doi reţinuţi şi arestaţi.

Reţinerea şi arestarea lor, operaţiune hei-rupistă, de tip miliţienesc, ne lasă să înţelegrem că s-au găsit lucruri suficient de compromiţătoare pentru Codruţa Kovesi încît să merite riscurile unor abuzuri din partea Autorităţilor româneşti.

Presupunînd că trăim într-un stat de drept, în care toţi cetăţenii, inclusiv şefa DNA, nu sînt mai presus de Lege, sîntem datori să ne întrebăm:

Ce conţineau e-mailurile accesate de au fost obligate instituţiile de forţă să acţioneze hei-rupist, în dispreţul legii?