Conceperea acestui monstru, acestei mașinării de tocat vieți, a avut loc la sfârșitul lunii februarie 2005, în momentul emiterii Hotărârii C.S.A.T. nr.17/2005, privind combaterea corupției, fraudei și spălării banilor. Hotărârea „a integrat problema corupției și combaterea ei în structura strategiei de securitate națională, ca factor de risc, respectiv de securitate națională”. În 28.02.2005, data emiterii Hotărârii, se punea la cale un lung șir de nelegiuiri criminale împotriva a mii de oameni care au fost vânați, hăituiți, distruși și unii chiar omorâți, fără putința de apărare pe care Constituția României o promite ferm cetățenilor.

Câțiva ani mai târziu, în 04.02.2009, mecanismul criminal al Poliției Politice condus de Banda Coldea-Kovesi avea să fie perfecționat pentru a putea goni cu motoarele turate în plin pe un drum contrar tuturor principiilor democratice. La acea dată, Laura Codruța Kovesi, în calitate de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție(PÎCCJ), și George Cristian Maior, directorul Serviciului Român de Informații(SRI), aveau să semneze un „Protocol de Cooperare între PÎCCJ și SRI pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securității naționale”. De aici, un lung șir de samavolnicii diabolice și crime comise împotriva multor cetățeni români, ale căror drepturi constituționale au rămas doar niște sintagme lipsite de conținut.

Legat de acest Protocol, am auzit spunându-se că el „a adăugat la lege”. Așa și este, nu-i doar o figură de stil, iar adăugarea a constituit o mare ilegalitate, pentru că singura instituție abilitată în acest sens este Parlamentul României. Să vedem cum a adăugat!

Potrivit Codului de Procedură Penală, urmărirea penală nu poate fi realizată decât sub stricta supraveghere și coordonare a procurorului, de către organele de cercetare penala ale politiei judiciare și, acolo unde este cazul, de organele de cercetare penala speciale – acestea din urmă efectuează acte de urmărire penală doar în cazul săvârșirii infracțiunilor de către militari sau în cazul celor săvârșite de personalul navigant al marinei civile. Deci, „speciale” nu înseamnă securiști! Ei bine, Protocolul SRI-PÎCCJ a adăugat la lege în sensul în care în echipa procuror-judiciarist, destinată prin lege cercetării penale, a fost strecurat în mod absolut ilegal și ofițerul SRI, ea devenind astfel procuror-securist-judiciarist, contrar prevederilor Codului de Procedură Penală, o lege organică. Cei trei, echipa legală plus securistul astfel strecurat, adăugat la lege, au instrumentat mii de dosare penale în baza acestui Protocol. Odată cooptați în „echipele mixte”, ofițerii SRI au început să facă exact ceea ce legea lor le interzice încă de la înființarea Serviciului. Legea 14 din 1992 privind organizarea și funcționarea SRI este cum nu se poate mai clară la art. 13, acolo unde prevede că: „Organele Serviciului Român de Informații nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reținerii sau arestării preventive și nici dispune de spatii proprii de arest”.

Revenind, principalele argumente legale, în baza cărora mii de oameni au fost măturați din calea Statului Paralel sub pretextul luptei împotriva corupției, au fost furnizate de Hotărârea CSAT care a introdus corupția în rândul amenințărilor la adresa siguranței naționale și de interpretarea securistică a unei prevederi din articolul 3, lit. f) din Legea Securității Naționale, 51/1991. Articolul conținea o sintagmă folosită timp de mulți ani de procurori și de securiști, de acoliții Cooperativei de Poliție Politică Coldea-Kovesi, pentru a determina înlăturarea din viața publică, din politică sau din afaceri, din orice zonă de oarecare influență, a oricărui indezirabil, sub pretextul ”securității naționale”.

Ei bine, săptămâna trecută, Curtea Constituțională a României a făcut un pas imens, atunci când a decis că această prevedere din Legea Securității Naționale este neconstituțională și că trebuie schimbată de Parlament, iar consecințele vor fi foarte importante. Motivarea Curții a arătat că faptele de corupție nu vor mai putea fi calificate drept o amenințare la adresa securității naționale.

Majoritatea covârșitoare a mandatelor de siguranță națională au fost obținute și puse în practică în baza protocolului SRI- PÎCCJ și au fost obținute în baza acestei prevederi acum abrogate. Cum se realiza practic așadar anihilarea, înlăturarea nefericitului incomod de către Gruparea de Criminalitate Organizată Coldea-Kovesi? De regulă, fie un procuror DNA, fie un ofițer SRI, găsea un denunțător în mediul infracțional, aflat ori în faza de urmărire penală, sau chiar deja condamnat și aflat în penitenciar. De la acesta se smulgea prin șantaj, amenințare sau diferite promisiuni unul sau mai multe denunțuri, privind una sau mai multe persoane aflate pe lista de lichidări a Cuplului. De regulă, cel ales accepta să dea denunțul mincinos la dictarea procurorului, deși nu avea în realitate nimic de denunțat, pur și simplu semna ceea ce i se dicta. De aici încolo, urma scenariul la vedere. Cei doi, Coldea și Kovesi îl aruncau pe nefericit în mașina de tocat destine construită din magistrații, procurori și judecători, aflați în banda lor. Presa aflată în solda celor doi, așa-numiții „deontologi”, era anunțată, în spinarea celui căzut în brațele înarmate ale Sistemului erau aruncate fapte grave, în măsură să stârnească furia publică, iar televiziunilor nu le mai rămânea decât să transmită în direct imagini cu victima încătușată, în timp ce era urcată în duba care urma sa-l ducă în arest.

Potrivit avocatului Flavius Radu, autorul excepției ridicate la CCR, „aceste mandate au fost emise în dosare care priveau infracțiuni care nu puteau face obiectul unor astfel de măsuri, astfel că s-a creat premisa încălcării dreptului la un proces echitabil, viața intimă, familială și privată a celor vizați de aceste mandate, secretul corespondenței, dar și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți”. „Mai mult decât atât, această hotărâre a CCR permite posibilitatea deschiderii unor căi de atac excepționale, în dosare cu sentințe definitive, în care s-au folosit astfel de mandate, sub pretextul „securității naționale”, ne-a mai declarat avocatul.

Cum spuneam, CCR este în fața deciziei de a administra injecția letală Protocolului din 04.02.2009, dintre SRI și PÎCCJ, document-paravan, în dosul căruia mii de oameni, mii de vieți, destine, averi și familii au fost distruse de doi Mari Bolnavi, șefa DNA, Laura Codruța Kovesi și generalul SRI Florian Coldea. Cei doi ar ajunge astfel acolo unde le era locul din momentul în care le-a încolțit în minte planul de a confisca țara, instituțiile ei fundamentale, în folosul lor și al acoliților lor, ar ajunge într-unul dintre tomberoanele Istoriei, cel pe care scrie „Criminali în numele Statului”. Acolo vor rămâne pe veci fixați în insectarul Memoriei alături alții asemenea lor, criminalii NKVD, ai Gestapoului, ai Poliției Legionare, ai Direcției a VI-a Securității Statului, ai tuturor criminalilor care în numele supremației Binelui așa cum l-au înțeles ei au semănat Răul Absolut.