Muții care urlă la surzi. Cazul Toader vs. Kovesi. Editorial de Alecu Racoviceanu

Muții care urlă la surzi. Cazul Toader vs. Kovesi. Editorial de Alecu Racoviceanu

Potrivit propriei promisiuni, Tudorel Toader trimite tuturor colegilor miniștrii ai Justiției din Consiliul JAI un document care să conțină toate abuzurile care l-au determinat să ceară revocarea Laurei Codruța Kovesi. Ne aflăm în situația absolut bizară pentru unii dintre noi – cred că tot mai puțini – în care doi români se înfruntă sub ochii europenilor pe probleme care vin din bucătăria noastră internă, dar pe care ne încăpățânăm să le împrăștiem pe holul blocului asemenea mirosului greu de ceapă prăjită.

După mine, Tudorel Toader nu are de ales, el trebuie să profite de orice pârghie pe care o deține, chiar și de cea de președinte al Consiliului JAI, pentru a opri ascensiunea Laurei Codruța Kovesi la funcția de procuror-șef european. De ce ar trebui să facă asta Tudorel? Pentru el, în primul rând. Demiterea fostei șefe a DNA este singurul său succes notabil în cadrul luptei pe care alianța PSD-ALDE spune că o duce de ani buni cu „statul paralel”.

Legile Justiției, modificările la codurile penale, toate s-au adoptat greu, cu multe amendamente de care apoi ministrul s-a dezis, aruncând „vina” ba pe cabinetele anterioare, ba pe parlamentari.

Dacă tragem o linie a activităților ministrului Justiției, prin prisma acțiunilor care ar fi trebuit să îl ridice în ochii șefilor săi politici, demiterea lui Kovesi este singurul său succes. Șefa DNA era un adversar puternic, susținut din multe părți, așa cum se vede acum, după prezența sa pe „lista scurtă” a propunerilor înaintate Consiliului European și Parlamentului European. În plan politic, obligarea lui Klaus Iohannis la semnarea decretului de demitere a fost cea mai grea înfrângere suferită de președinte.

Ne puteți urmări și pe Google News

Se poate dezice Tudorel Toader de acest unic succes în ochii alegătorilor Coaliției care îl menține în echipa de la Palatul Victoria?

Evident că nu, Toader va acționa de așa natură pentru a bloca numirea Laurei Codruța Kovesi.

O întrebare bună, la care nu avem deocamdată răspuns, este cum va acționa Viorica Dăncilă, pentru că problema procurorilor europeni va ajunge și la forurile conduse de premierul român, în virtutea președinției rotative.

La fel ca Toader, cred că sunt obligați să fie consecvenți și europarlamentarii PSD și ALDE, atunci când va fi cerut votul în plen.

Problema celor care se vor opune alegerii fostei șefe a DNA este că până acum nu au reușit să schimbe nimic, deși au mai fost înfruntări pe teme care țin de Justiție.

I-aș caracteriza pe reprezentanții noștri la Bruxelles sau Strasbourg ca pe niște muți, vocea lor, chiar dacă în relatările de presă din țara noastră pare că acoperă orice politician occidental, acolo nu se aude.

Chiar și atunci când, scremută, vocea lor transmite vreun mesaj, el nu schimbă nimic din ceea ce adversarii lor politici hotărâseră deja. Parcă ar vorbi unor surzi.

Acum, când se fac listele pentru alegerile europarlamentare și când fiecare vrea să ne facă să credem că rupe norii când deschide gura în PE sau la Comisie, adevărul este că toate dezbaterile de până acum s-au terminat prin admonestarea, urecherea, sancționarea României.

Acest lucru evident nu se putea întâmpla fără existența unor voci din România care susțineau aplicarea de sancțiuni țării noastre.

În cursul natural al ipocriziei care pune din ce în mai mult stăpânire pe țara noastră, aceste voci critice erau considerate eroice, ba chiar ni se explica, pe un ton doct, dar oarecum lipsit de răbdarea pe care le-o irosisem interlocutorilor noștri, că nu e vorba de a critica România, ci o bandă de politicieni care dețin vremelnic puterea.

Acum, când e vorba de a o critica pe Kovesi sau de a nu o susține – de fapt, un gest în oglindă cu a ataca Guvernul sau Parlamentul – se poate răspunde cu același argument: nu e atacat un român, ci un funcționar schimbat din funcție pentru că și-a încălcat atribuțiile, lucru constatat tocmai de ministrul chemat acum să conducă ședința Consiliului JAI în care se va discuta respectiva candidatură.