Cazul tatălui acuzat pe nedrept de abuz. Fetița luată cu forța, reporter amenințat cu poliția
- Petrisor Cana
- 6 noiembrie 2017, 00:00
Scene greu de crezut că se pot întâmpla în secolul XXI au avut loc, duminică, în Piața Constituției. Am asistat cum un copil a fost luat cu forța din brațele tatălui, iar reporterul EVZ a fost legitimat și avertizat de polițiști
Gestul simplu al unui tată care își dorea copilul acasă a fost transformat într-un circ de reprezentanți ai Protecției Copilului Sector 5 și ai polițiștilor de la Secția 19. L-am însoțit pe Elieser Filipescu, tatăl acuzat, pe nedrept, că și-a abuzat fetița în vârstă de nouă ani, atunci când micuța Jessica s-a întors dintr-o tabără, organizată de Primăria Sectorului 5. Omul, firesc, aștepta să își ia copilul acasă. Așa hotărâse Tribunalul Municipiului București, atunci când a respins recursul procurorilor care ceruseră mandat de aresare pentru un presupus abuz asupra fetiței.
În Piața Constituției, acolo unde a sosit autocarul, am avut o surpriză. Reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului m-au luat l-a întrebări că „ce caut acolo” și că singura persoană îndreptățită să comunice cu ei este tatăl fetiței, Elieser Filipescu. Șocantă, pentru mine, a fost atitudinea Mădălinei Șerban, o tânără de la Protecția Copilului, cea care a semnat actul „de condamnare” a tatălui, printr-o anchetă socială făcută pe baza unor bârfe și supoziții combătute, în mod clar, de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”, care a arătat că nu a fost vorba despre vreun abuz sexual, dar și de ancheta reporterului Evenimentului zilei care a sesizat că nici nu se poate pune în discuție acuzațiile formulate de polițiști și procurori privind rele tratamente aplicate minorului sau sechestrare. Fără să aibă habar că dreptul jurnalistului de a se informa este inalienabil, Mădălina Șerban a sunat la poliție. Astfel, m-am trezit înconjurat de trei persoane, în civil, postate, strategic, în față, în spate și în lateral. Tipul cu șapcă a scos legitimația și s-a prezentat: „Lazăr mă numesc, vă rog să îmi prezentați actele!” L-am întrebat de ce și mi-a răspuns că are dreptul să mă legitimeze. În contextul în care orice opoziție, firească din partea mea, ar fi putut dăuna tatălui fetiței, m-am conformat: i-am arătat legitimația de serviciu și cartea de identitate. „Dumneavoastră ați scris articolul despre noi?”, mi-a aruncat, șoptit, polițistul. „Chiar două”, am răspuns.
Bunica fetiței încerca să afle unde-i duc nepoata reprezentanții Protecției Copilului FOTO: PETRIȘOR CANĂ
Lacrimile unui copil
A sosit, apoi, autocarul. Părinți, copii, aglomerație… Jessica nu era de găsit. În cele din urmă am depistat-o. A coborât ultima din autocar, însoțită de o tânără, reprezentanta Fundației care organizase excursia pentru copiii cu rezultate deosebite, în care a fost inclusă și fata lui Elieser Filipescu. Stânjenită, cu o pungă, în loc de bagaje, fetița era vizibil emoționată. Mult schimbată față de cea pe care o găsisem acasă, atunci când am discutat, prima oară, despre subiectul sensibil privind acuzațiile care i se aduc tatălui. Lăcrima, nu spunea nimic. Am vrut să o iau în brațe, să o încurajez. Fetița a venit în brațele mele. Cu un gest violent, însă, Mădălina Șerban m-a îndepărtat: „Nu vedeți că nu vrea să vină la dumneavoastră. Apoi, tatăl a apucat să o țină câteva clipe în brațe. Nu prea mult, pentru că, luând-o de mână, Mădălina Șerban a condus-o către mașina de la Protecția Copilului. „Unde o duceți, la cine stă?” a întrebat, disperat tatăl. Fetița a fost dată în plasament la o familie.