De origine din Brăila, un copil crescut în lumea teatrului, Catrinel Dumitrescu își sărbătorește ziua prin muncă. Astăzi se află la Galați, unde face parte din juriul unui Festival de Comedie de la Galați.

„Voi petrece ziua la muncă, să zic așa. Mai ales că pentru mine munca este un dar”, a declarat pentru EVZ Catrinel Dumitrescu. A învățat să nu își mai dorească nimic, în afara sănătății. „Dumnezeu știe mai bine decât mine de ce am nevoie”, a mărturist aceasta.î

Catrinel Dumitrescu a avut o mare șansă, spune ea, să joace pe scenă când era în clasa a 10-a. „M-a ales Alexandru Tocilescu, care punea un spectacol pe scena Teatrului din Brăila și avea nevoie de o fată de 16 ani în rol principal. Am avut șansa asta, de a juca pe scenă profesionistă, cu regizori de excepție, cu actori minunați, și am făcut primul pas într-un mediu mai mult decât profesionist. Astfel că am încercat mai departe, la Institutul de Teatru. S-a întâmplat să intru din prima și am fost la clasa lui Octavian Cotescu. Da, tot Dumnezeu m-a iubit și m-a sărutat pe frunte și atunci…”, povestește cu drag marea actriță.

În urmă cu opt ani sărbătorea altfel

Când trăia soțul ei, actorul Emil Hossu, sărbătoarea zilei de naștere era cu totul diferită. De când nu mai e el, ziua e ca oricare alta, „nu mai e sărbătoare”. „Fiind împreună, atunci totul era altfel, petreceam altfel”, își aduce aminte Catrinel Dumitrescu. Înainte de tragicul eveniment, cei doi trebuiau să urce pe scenă în cadrul unei piese de teatru. Înainte de a ajunge la teatru, aceasta a intrat într-o librărie. „Am ajuns cu 10-15 minute după aceea la teatru, să ne pregătim pentru spectacol, acela a fost momentul în care am aflat că îi este rău… De acolo mi s-a rupt filmul. Îmi aduc aminte că era lume multă, a venit salvarea. Filmul meu e rupt și nici nu am încercat să mă întorc la momentele acelea pentru că au fost cumplite. M-au secerat”, ne-a povestit Catrinel Dumitrescu.

Păstrează vie amintirea soțului

„Toată viața nostră o păstrez vie. Pentru mine nu s-a întâmplat nefericitul eveniment în urmă cu opt ani. Simt mereu pierderea ca și cum s-ar fi întâmplat recent! Sigur că timpul a mai atenuat puțin din intensitatea durerii, dar toate amintirile sunt vii. Iar cea mai vie amintire este cea a momentului în care am realizat că el nu mai e. Și amintirea asta rămâne vie și intensă în fiecare zi a vieții mele”, spune Catrinel Dumitrescu, cu glas stins.

Despre actorie

„Aceasta este o meserie pe care ori o faci foarte bine, ori nu o faci deloc. Cât am fost profesor universitar, în primul rând le-am spus studenților să iubească această meserie mai mult decât orice și să nu urmărească, de la început, succesul și gloria, căci acestea se plătesc în avans… Trebuie să muncești mult pentru această meserie, cu credință, să te dedici și să fii în stare să sacrifici multe”, conchide Catrinel Dumitrescu.

„Aș zice că după 63 de ani de viață nu am niciun regret. Totul s-a întâmplat așa cum trebuia să se întâmple. În schimb, îmi pare rău că nu m-am bucurat mai mult atunci când îi aveam pe toți cei dragi lângă mine”, Catrinel Dumitrescu, actriță

Te-ar putea interesa și: