Falsul monsenior Vladimir Petercă nu va fi judecat de forurile bisericeşti până la decizia definitivă a instanţei.
A fost caracterizat de securişti ca fiind unul dintre cei mai buni informatori din ţară şi aproape două decenii şi-a turnat fără scrupule colegii şi studenţii. Pentru că s-a conspirat perfect, zecile de documente care atestă colaborarea sa, prezentate în nota de constatare trimisă de CNSAS la Curtea de Apel Bucureşti şi publicate ieri, parţial, de EVZ, i-au luat prin surprindere pe superiorii săi din Biserica Romano-Catolică.
Nimeni nu crede însă că ar trebui judecat şi în cadrul forurilor interne ale Bisericii Romano-Catolice până la decizia definitivă a instanţei lumeşti.
"Prea Sfinţitul (Petru Gherghel, episcop de Iaşi – n.r.) aşteaptă sentinţa instanţei şi se va pronunţa apoi asupra cazului împreună cu membrii Consiliului Episcopal şi cu cei ai Consiliului Prezbiteral", spune preotul Cornel Cadar, purtător de cuvânt al Episcopiei de Iaşi.
Reprezentanţii Arhiepiscopiei de Bucureşti, unde Vladimir Petercă a activat 11 ani, până în 2006, ca rector al Institutului "Sfânta Tereza", nu au exprimat încă o poziţie asupra cazului, motivând că arhiepiscopul Ioan Robu nu se afla ieri în Bucureşti.
Sancţiunile grave pe care le poate primi un preot catolic pornesc de la suspendarea dreptului de a oficia serviciul divin şi ajung, în ultimă instanţă, la reducerea la starea laicală.
"Dacă nu am ierta, am fi la fel de prejos ca informatorii"
Principala victimă a turnătoriilor lui Petercă, preotul Eduard Ferenţ, care a fost înlăturat din funcţia de rector al Institutului Romano-Catolic din Iaşi cu aportul fostului său student, mizează totul pe judecata lui Dumnezeu.
"Dumnezeu ne judecă pe fiecare după ceea ce face. Noi trebuie să ne respectăm ca oameni şi ca preoţi", spune Eduard Ferenţ.
O altă victimă a lui Petercă, preotul Petru Mareş, numit în 2002 printre capelanii Papei Ioan Paul al II-lea, s-a stins din viaţă în 2009. Fratele acestuia, preotul Iosif Mareş, fugit în 1988 în Austria, unde slujeşte şi azi, susţine că şi acesta l-ar fi iertat. Asta deşi documentele arată că Petercă s-a opus explicit aducerii lui Petru Mareş în Institutul de la Iaşi în anii 80. Mareş fugise din ţară în 1977, iar când a decis să se întoarcă a fost expulzat de două ori în Italia de pe Aeroportul Otopeni. "A treia oară, cu intervenţii mari, i-au dat drumul, dar nu mai avea drept la paşaport. Ca să-l umilească, l-au trimis vicar într-o parohie unde paroh îi era un fost subordonat", expune Iosif Mareş modul în care fratele său a trăit în ultimii ani de comunism. "I-am transmis din ţară o scrisoare în care i-am zis să nu se întoarcă, însă el avea vocaţie martirică".
În Occident, Petru Mareş devenise o figură foarte cunoscută prin intermediul Europei Libere şi al protestelor sale împotriva regimului Ceauşescu. Tocmai acesta a fost motivul pentru care Petercă a fost trimis la Roma de Securitate ca să-l descoasă. "Dacă nu am ierta, am fi la fel de prejos ca informatorii", conchide preotul Mareş.
Recomandările noastre
