Cătălin Botezatu povesteşte, în primul său volum biografic, perioada în care a fugit din ţară în căutarea fostului său asociat, Alexandru Răducanu, ambii acuzaţi în România de bancrută frauduloasă.

"Vreau să mă sinucid. Trăiesc mizerabil. Nu mai pot să ignor acest gând şi nici să mă mai codesc. Am strâns toate somniferele pe care le-am primit seară de seară, ştiu că asta este singura modalitate prin care pot să fac asta. Le-am pus în faţa de pernă pentru că nimeni nu schimbă lenjeria mai devreme de o lună. Nu este pericol să fiu depistat. Am avut un comportament aproape exemplar, nimeni nu va avea de ce să mă supravegheze excesiv şi să mă bănuie că aş putea face prostii. Am gândul acesta de ceva vreme, încă de când eram în Italia" - scria Cătălin Botezatu din arestul poliţiei Rahova, unde şi-a petrecut trei luni în 1996, după expulzarea din Italia. Această poveste, alături de multe altele asemenea, au fost adunate în cartea "Trei vieţi. Pedeapsa", primul volum dintr-o serie de trei romane despre viaţa lui Cătălin Botezatu, biografia autorizată a celebrului creator de modă, scrisă de jurnalista Monica Vlad. "La carceră miroase groaznic" Volumul "Pedeapsa" vorbeşte exclusiv despre experienţa închisorii, perioada pe care Cătălin o consideră cea mai neagră din viaţa lui şi pe care trebuia să "o ardă, să o exorcizeze" de la început. Botezatu a fost încarcerat în 1996, la Cremona, într-o puşcărie de maximă securitate, după ce a fost acuzat în ţară de bancrută frauduloasă.

"N-am mai fost la carceră până acum. Auzisem de la colegii mei mai temperamentali cum e acolo, dar nu făcusem niciodată un exerciţiu de imaginaţie să-mi închipui cum e de fapt, să nu mai punem la socoteală că nici nu-mi închipuisem vreodată că voi petrece vreo zi acolo. Când m-au împins în încăpere era întuneric beznă, aşa am constatat că aici nu era geam. În scurt timp gardienii mi-au aprins lumina. Am văzut un pat, un wc în colţ şi atât. Era oribil, celula mea în care locuiesc acum mi se pare o cameră de lux. La carceră miroase groaznic a pişat şi igrasie. În plus, pereţii sunt atât de reci, că ai senzaţia că rişti să faci penumonie după cinci minute de şedere acolo. Eu m-am aşezat în pat revoltat şi timp de jumătate de oră m-am gândit cum să fac să scap. Apoi m-am culcat", îşi aminteşte designerul despre primul contact cu închisoarea.

În 1996, Cătălin Botezatu era un creator de modă cu mare succes în România. Fusese desemnat "Cel mai bun creator al anului", iar detenţia nu i-a ştirbit cu nimic recunoaşterea valorii, astfel că în 97, Televiziunea Română l-a premiat pentru design, iar un an mai târziu, a fost din nou numit "Cel mai bun creator de modă". În căutarea lui Răducanu

Romanul îl urmăreşte pe Botezatu lansat într-o aventură în afara graniţelor, căutându-şi luni întregi asociatul, omul de afaceri Alexandru Răducanu, căruia i se pierduse urma încă de la începutul scandalului. Cătălin ajunge captiv în Danemarca şi, în cele din urmă, se predă şi este încarcerat în Italia. "Lucrurile care mi-au rămas încă în minte au legătură cu această experienţă, dar nu numai în minte, ci şi tactil, şi mirosul, toate sunt legate de primul pas pe care l-am făcut în închisoare, o închisoare de maximă siguranţă din Cremona. M-am dus la Cremona, la un post de poliţie, unde m-am predat, pentru că ştiam că sunt dat în urmărire. Voiam şansa să mă pot apăra, deşi eram ameninţat, din ţară, cu moartea de tot felul de oameni din lumea interlopă şi nu numai", spune Cătălin Botezatu.

Primul volum al biografiei sale conţine şi o parte dintre scrisorile pe care Cătălin Andrei Botezatu i le-a scris mamei sale din închisoarea din Cremona. Din ele răzbat disperarea şi furia omului care s-a văzut prins într-o situaţie din care pare că nu mai are ieşire.

"Dragă mamă,

Încep prin a-ţi repeta (fără a dramatiza) că nu mai rezist. Te înţeleg că încerci să mă încurajezi dar din fericire nu e nimeni în locul meu. Nimeni nu poate înţelege prin ce trec, unde sunt, ce se întâmplă aici şi toate astea fiind nevinovat. Eu aici nu sunt într-un arest, ci sunt într-o puşcărie în toată regula. Nu stau singur în celulă şi nici viaţa nu este mai roz decât în alte părţi. Sper că ai văzut destule filme... Nu ştiu dacă îţi imaginezi dar în şase săptămâni am ieşit afară (la aer) de trei ori câte 2 ore. Mă sfătuieşti să mănânc şi să dorm. Ce să mănânc?... Cum pot dormi când 24 din 24 de ore aici cel puţin 50 de persoane urlă, ţipă, cântă, nemaipunând la socoteală regimul de carceră...".

"Din ţară mă ameninţau cu moartea"

Alexandru Răducanu este acum un om ca oricare. Nu vrea să se mai ştie de el, nu-şi doreşte celebritatea, spune Botezatu, în treacăt, redirecţionând lucrurile din prezent către trecut.

"Ştiam că trebuie să suport o perioadă de detenţie, dar nu mi-am imaginat nicio secundă că extrădarea mea va dura aşa de mult, trei luni. Voiam să ajung în ţară, deşi de fapt în ţară pericolul era maxim din toate punctele de vedere. Nu m-am temut pentru viaţa mea, ci mai ales pentru viaţa celor din jur. Eram atenţionat de te miri cine, de persoane din lumea interlopă, uneori chiar de oameni care lucrau în poliţie. Erau ameninţaţi copiii lui Alexandru Răducanu, de pildă. El însuşi era plecat din ţară şi nu lua legătura cu nimeni. Eu nu am avut nicio altă soluţie, am făcut chiar înconjurul lumii pentru a-l găsi şi a căpăta o explicaţie. Explicaţia - voi spune mai multe despre asta în carte - a fost una succintă: am fost mulţumiţi că am plecat, pentru că riscam să fiu omorât. Dar bine că am ajuns afară, ne-am zis, vom încerca să rezolvăm lucrurile de acolo. Ce aflam nu avea întotdeauna logică, dar mă obişnuisem cu asta. Partenerul meu de afaceri a fost o victimă ca şi mine. Mi-am asumat aceste riscuri, m-am sacrificat şi mi-am protejat apropiaţii. Carabinierii m-au atenţionat că trebuie să-mi asum totul. Ziarele de la vremea aceea au menţionat. Nu mi-a fost deloc ruşine, nu-mi plac lucrurile complicate şi care nu au logică. Ştiam că nu avea să dureze la infinit. Pierdusem tot, imaginea mea se şifonase, speram că totul se va rezolva", povesteşte creatorul.

Părăsit la Rahova

"În astfel de momente îşi dai seama ce înseamnă libertarea. În detenţie preţuieşti fiecare clipă de afară. E greu să intri undeva unde asişti, ca la televizor, la bătăi şi la înjunghieri, era ca şi cum în faţa mea s-ar derula un film. Eram un personaj secundar, din fericire. Nu mi-am închipuit că se va ajunge acolo, că va trebui să mă rog să fiu adus în ţară, să recurg la orice, inclusiv la greva foamei", povesteşte Cătălin. Pentru el, venirea în România, la închisoarea Rahova, a fost ca o uşurare, pentru că ştia că se va putea apăra. Colegi de carceră i-au fost Miron Cozma şi Sever Mureşan dar, cu toate că acum nu mai era departe de prieteni, nimeni nu a încercat să ia legătura cu el. În starea de abandon în care se simţea, i se părea că nici măcar avocatul care se ocupa de cazul lui nu făcea suficient pentru el. "Nu mai aveam răbdare", îşi aminteşte Botezatu.

Primul volum din trilogia biografică a lui Cătălin Botezatu tratează exclusiv perioada detenţiei, pe care acesta o consideră ca fiind cea mai neagră din existenţa sa. "Celelalte, momentele frumoase, nu-şi aveau rostul în aceasta carte", explică designerul anunţând astfel cel de-al doilea volum.

Cătălin Botezatu a infirmat, pentru EVZ, zvonurile cu privire la recunoaşterea recentă paternităţii în cazul modelului Andrei Iordache.

"Am recunoscut cu mult timp în urmă existenţa unui copil cu viaţa mea, am făcut-o public în urmă cu un an şi ceva la Măruţă", spuen designerul care subliniază că din punctul său de vedere orice detalii oferite nu ar face decât să strice liniştea familiei şi celui despre care el spune că îi este fiu. "În urma testului ADN capeţi un răspuns, pe care eu doresc să rămână doar în intimitate", justifică Botezatu. Primul volum al biografiei sale va fi lansat astăzi, de la ora 11.00, la Oradea, şi tot astăzi, de la ora 17.00, la Timişoara.